News Flash:

3 comportamente toxice ale parintilor in relatia cu copiii

3 Decembrie 2015
643 Vizualizari | 0 Comentarii
Cortexul prefrontal se numeste partea din creier corelata cu emotiile, comportamentele sociale si stabilirea obiectivelor. Acesta ajunge la maturitate la 20-25 de ani."Asta inseamna ca pentru copii, adultii, parintii, cadrele didactice sunt un surogat pentru cortexul prefrontal al acestora", sustine Gaspar Gyorgy, psiholog.

Asa se face ca multe comportamente ale parintilor pot avea efecte cu adevarat toxice in creierul celor mici. Iata care sunt comportamentele toxice ale parintilor in relatia cu proprii copii:

1. Asteptarile
Este cea mai nociva credinta, potrivit psihologilor. "Doar ca, de cele mai multe ori, acel copil va fi epuizat, va alerga dupa performanta si va incerca sa le fac permament pe plac altora", sustine dr. Gyorghy

La varsta adulta, spun psihologiii, tanarul va fi mai atent la ceilalti, in loc sa se concentreze pe propria persoana. Pe termen lung, costurile vanatorii de perfectiune sunt infinit mai mari decat beneficiile.

2. Atentia selectiva
Vedeti doar lucrurile pe care copilul le face gresit. "Problema este ce invata acest copil ca pentru a primi atentie din parte parintelui trebuie sa aiba un comportment problematic, copilul are nevoie atentie pozitiva din partea parintelui", completeaza psihologul.

Nu i se urca la cap, cum cred multi, daca aude cand observati faptele bune. Daca il laudati in acele momente.

3. Motivarea negativa
''Tu n-o sa poti niciodata!'' este motivarea negativa prin care unii parinti cred ca-i pot struni pe cei mici. Intr-o prima etapa, produce frica. Iar de... frica, micutul va actiona in forta. Cel mai probabil, bine. Pe termen lung insa, apare, inevitabil, o constanta a vietii psihice
etiticheta ''nu sunt bun de nimic!"

Ce se intampla cu un copil care a auzit constant astfel de cuvinte? Potrivit psihologului Bogdana Bursuc, copilului ii va fi teama sa faca ceva, va evita anumite situatii, persoane, chiar cu riscul de a fi etichetat "lenes".

Fiecare copil devenit adult a experimentat aceste situatii, spun psihologii. Tot ei recomanda ca reactia, la maturitate, sa nu fie de genul: "O sa le arat eu alor mei!''. Pentru ca astfel nu faceti decat sa perpetuati greselile parintilor. Mai degraba, o resemnare inteligenta si salvatoare de... timp e calea. "Atat au putut ei, atunci. Nu am de ce sa-i mai judec."


1 asteptarile
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0943 (s) | 36 queries | Mysql time :0.019869 (s)