joi, 28 martie, 2024

69 de ani de la ultima mare manifestatie pro-monarhista

Distribuie:

Publicat:

Prezentata timp de patruzeci de ani intr-o maniera distorsionata de catre oficialitatile comuniste, manifestatia de la 8 noiembrie 1945 este un episod insangerat al confruntarilor dintre partidele de opozitie PNT si PNL, adepte ale democratiei si pluripartidismului, fidele monarhului, si PCdR, un partid de inspiratie stalinista si sprijinit de URSS. Pentru comunisti, manifestatia a insemnat o trezire la „realitate”, cum remarca Gheorghiu-Dej, fiind, de fapt, inceputul unei campanii represive impotriva tuturor opozantilor politici si ideologici.

Acum 69 de ani, la 8 noiembrie 1945, aproximativ 15 mii de cetateni ai Bucurestiului, dar si din alte judete, s-au strans in Piata Palatului Regal pentru a sarbatori ziua onomastica a Regelui Mihai I, conducatorul legitim al Romaniei, dar si pentru a-si arata sustinerea fata de suveran in conflictul cu guvernul pro-comunist dr. Petru Groza.

Popularitatea de care se bucura suveranul in randul cetatenilor, in special al celor tineri, a reprezentat pentru comunisti o teama generalizata ca aceasta simpatie ar putea fi canalizata de adversarii politici, PNT si PNL, si ca, sub masca acestei sarbatori, se ascundea, de fapt, o manifestatie politica a celor doua partide. Controland aparatul de stat si, in special, Ministerul de Interne, condus de Teohari Georgescu, comunistii au incercat sa impiedice desfasurarea acestei manifestatii sau macar sa reduca numarul participantilor.
„Daca esti roman, maine la 10 sa fii in Piata Palatului”

Manifestatia de la 8 noiembrie 1945 se desfasura pe fundalul unui conflict intre Rege si Guvern, ramas in istorie sub denumirea de „greva regala” (august 1945-ianuarie 1946), adica refuzul monarhului de a semna legile Guvernului, si a unui climat de teroare si cenzura impus adversarilor politici, dupa 6 martie 1945. De asemenea, aceasta manifestatie avea loc inaintea vizitei trimisului special al presedintelui american Truman in Romania si Bulgaria, ziaristul Mark Ethridge.

Scopul vizitei il constituia informarea asupra situatiei politice si economice din cele doua state. Atat guvernul roman, cat si cel bulgar fusesera recunoscute numai de Uniunea Sovietica, nu si de catre Statele Unite si Marea Britanie. Se intelege astfel de ce comunistii au incercat prin toate mijloacele sa impiedice desfasurarea acestei demonstratii, care evidentia imensa popularitate a Regelui Mihai I si a Partidelor National-Taranesc Iuliu Maniu si National-Liberal Constantin (Dinu) Bratianu, in contrast cu lipsa de popularitate a Partidului Comunist si a Frontului National Democrat. Frontul grupa, pe langa PCR si Partidul Plugarilor, factiuni desprinse din cele doua „partide istorice”, PNL-Tatarescu si PNT-Anton Alexandrescu, si Partidul Social Democrat.

Zelul guvernului de a impiedica orice manifestatie, care nu era controlata de comunisti sau organizata de formatiunile politice satelit, a dat nastere unor violente intre demonstrantii pasnici, in marea lor majoritate elevi de liceu, studenti, invalizi de razboi, functionari, pe de o parte, si muncitorii trimisi de Confederatia Generala a Muncii, condusa de catre liderul comunist Gheorghe Apostol. Bilantul acestor confruntari a fost de 11 morti si vatamarea altor cateva sute.

Inca din 24 octombrie 1945, Guvernul a anuntat printr-un comunicat ca ziua de nastere a Regelui Mihai I, 25 octombrie, va fi sarbatorita la aceeasi data cu cea onomastica, 8 noiembrie 1945. Totusi, de teama unei manifestatii, in noaptea de 24/25 octombrie 1945, fruntasii PNT si PNL din Capitala au fost arestati pentru a zadarnici orice tentativa a acestora de a organiza o demonstratie in favoarea conducatorului constitutional al statului roman.
 
„Traiasca Regele!”

Incepand cu 1 noiembrie 1945, intre conducerea national-taranista si cea liberala au avut loc mai multe intalniri referitor la ziua de 8 noiembrie. Cele doua partide au convenit sa nu politizeze aceasta zi, considerata sarbatoare nationala, neasumandu-si astfel initiativa organizarii ei. Au permis, insa, participarea membrilor si sustinatorilor celor doua partide, in calitate de cetateni, cerand ca la aceasta manifestatie sa nu fie afisate „placarde cu inscriptii si orice semn exterior care ar da infatisarea unei participari oficiale a partidului [national-taranesc] la aceasta manifestare, care nu trebuie sa fie tulburata prin nici o afirmare corporativa sau politica a partidului, ea trebuind sa ramana exclusiv populara si Nationala”, fiind permise numai afisele cu Regele Mihai.1 Un rol activ, in organizarea sarbatorii de 8 noiembrie 1945, l-au avut organizatiile de tineret ale celor doua partide, in special studentii de la Medicina si Politehnica.

Desi anuntase ca ziua Regelui Mihai va fi sarbatorita ca o zi nationala, in preziua manifestatiei, Guvernul a comunicat ca 8 noiembrie este o zi lucratoare, iar aceasta va fi sarbatorita prin oficierea unor Te Deum-uri in biserici, elevii si militarii urmand sa sarbatoreasca in unitatile scolare, respectiv, militare. Tot la 7 noiembrie 1945, Directia Generala a Politiei transmitea unitatilor din subordine luarea unor masuri care sa impiedice venirea in Capitala a manifestantilor, iar „toate persoanele care vor calatori fara dovezi” sa fie „inapoiate” in localitatile de origine. 2 Printr-un comunicat transmis in dimineata lui 8 noiembrie la radio, cetatenii au fost informati ca manifestatia pentru aceeasi zi fusese anulata. In absenta unei prese libere si ca urmare a cenzurii impuse de guvernul comunist, mobilizarea participantilor a fost realizata prin „propaganda de la om la om, sau cu afise mici tiparite sau scrise de mana”.

„Un mod ingenios de a chema oamenii”, se precizeaza intr-o nota despre manifestatia din 8 noiembrie 1945, a fost urmatorul: „Miercuri seara cetatenii erau sunati la telefon si o voce necunoscuta le spunea: «Daca esti roman, maine la 10 sa fii in Piata Palatului»”.3 Singurul cotidian care a tiparit o „chemare” a fost „Ardealul”, de orientare national-taranista, in ziua de 7 noiembrie 1945, chiar daca asupra directorului Anton Muresanu se exercitasera pana atunci mai multe presiuni.

Incepand cu primele ore ale diminetii, in Piata Palatului au aparut grupuri de elevi si studenti, dar acestea au fost imediat „imprastiate” de fortele de ordine, politistii si soldatii care aveau sub observatie zona. Impulsul a venit din partea unui „grup de invalizi de razboi de circa 30 persoane, care au intrat la Palat pentru a semna in registru, in jurul orei 9.00”.

Mai multe pe :Historia.ro

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img