marți, 19 martie, 2024

A murit scriitorul barladean CRISTIAN SIMIONESCU!

Distribuie:

Publicat:

A plecat in liniște in lumea îngerilor!

Scriitorul barladean Cristian Simionescu le va scrie herivinilor, acesta plecând in lumea îngerilor . Despre personalitatea si opera acestuia se pot scrie pagini întregi, dar mărturisirea emoționantă a Ramonei Strugaru( o alta barladeanca) descrie cel mai frumos cine si cum era Cristian Simionescu.

“Lordul si ingerii! 

Hei, ce e cu voi pe aici?" ii va intreba, cand ajunge acolo, cu mirarea discreta care i-a potrivit de fiecare data tonul cuvintelor, dar a fost pulverizata intotdeauna de forta poemului. Locul in care Cristian Simionescu era acasa. 

 Ca si cum nu ne vazusem de secole, cand de fapt treceau doar ore, sau zile.. "Ai mai scris? Ia. Nu te-ai indragostit, nu? Scrii prost cand te indragostesti. Foarte prost. Ramai asa, ca esti bine." "Imi trimiteti textele la concurs anul asta?" "Nu. Anul trecut ai luat tot. Anul asta ii mai trimitem si pe altii".

Spunea asa si mi le trimitea de fiecare data. Intr-un singur an n-a vrut, cand ma indragostisem. Pentru ca erau proaste; foarte proaste. Am falcile inclestate si nu pot sa spun mare lucru acum, in afara de faptul ca el, Cristian Simionescu, a plecat astazi in celalalt maraton. Stiu exact ce va intreba cand ajunge acolo, iar ei vor tacea.

Pentru ca nimeni nu stie sa-i raspunda lui Cristian Simionescu altcumva decat banal si pamantean, asa cum faceam noi, la cenaclu; nu ne prindeam. Si el zambea in coltul gurii, ne lasa sa credem ca stim. Asa s-a nascut incapatanarea sa aflu despre poem. Ma lasa sa cred ca stiu. Apoi cand am prins curaj sa-i raspund cum tot astepta de o vreme, a ras (n-am sa uit niciodata), apoi a ridicat o spranceana si m-a intrebat: faci misto? N-am mai stiut. Am tacut.

Nici acum nu stiu decat ca de astazi, nu mai este omul care mi-a fost mentor, idol (l-am adorat, asa este), omul care m-a eliberat de toate prejudecatile, de frica de cuvinte, omul care m-a adus, la brat, ca un lord, in fata celui mai mare parcurs initiatic din toata viata mea atunci cand aveam 8 ani, atat, 8, si mi-a spus, cum, ce faci acum? Scrii. Si am scris. Lui ii datorez toate portile care mi s-au deschis in fata lumii, prin poem. Lui ii datorez tot ce stiu despre cum se respira liber, in orice fel de vremuri, limitate si nemernice, vremuri care au zdrobit multe personalitati, dar nu pe el. Lui ii datorez setea de libertate cu care am ramas de atunci, de la 8 ani, setea de oameni, de vers, de rock, de jazz, de cunoastere, de cultura, de mirare, de libertate, de libertate, de oameni.

"Vezi copacul asta? Fa-l un personaj. Pianul, zeii, calul, caloriferul, Atena, edificiile, 1984, asta e lumea ta. Lasa amor si salcami si.. ma rog. Sper ca iti trece repede, cu asta, si te apuci de scris pe bune". "Ce faci, fata?"Plang. Dar scriu, pentru ca acolo mi-ati spus ca e un loc in care ma potrivesc bine. Si astept sa ne reintalnim"a scris pe pagina de socializare, Ramona Strugariu. Născut la 21 iulie 1939 în comuna Hlipiceni, judeţul Botoşani, ca fiu al învăţătorilor Ion şi Profira Simionescu. După absolvirea şcolii primare în comuna natală, a urmat cursurile Liceului Naţional din Iaşi, cu excepţia ultimei clase, pe care a absolvit-o în 1956 la Liceul „Aurel Vlaicu” din Bucureşti.

Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1983. Trupul neînsuflețit va fi depus la Capela Bisericii “ Sfantul Ioan” pentru cei care doresc sa ii prezinte un ultim omagiu.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img