Atunci cand durerea te impinge sa iti schimbi numele si nationalitatea. Drama Alinei Astafei, a carei viata s-a intors la 180 de grade dupa Revolutia din 1989
Galina Astafei (45 de ani) este una dintre cele mai bune spotive la proba de saritura in inaltime. Romanca si-a inceput cariera in tara, dar moartea fratelui sau in timpul Revolutiei din 1989 a impins-o pe aceasta sa se mute in Germania, pentru care a si concurat ulterior. Departe de locul in care Petre Astafei (23 ani) era impuscat, Galina si-a schimbat numele si a devenit campioana mondiala, trecandu-si numele in elita sportivilor care au reusit sa sara peste 2 metri: “Nu vor fi niciodata gasiti vinovatii. A trebuit sa plec, nu mai puteam sa stau in Romania”, povesteste acum Alina Astafei. E mandria germanilor, nu a romanilor.
Revolutia din 1989 reprezinta, pentru majoritatea dintre cei care erau prea mici pentru a intelege evenimentele din cadrul ei, sute de pagini de istorie romaneasca. Pe durata ei, au murit 1.104 persoane si s-au inregistrat 3.321 de raniti. Pe 22 decembrie, la ora la care Ceausescu si sotia acestuia, Elena, au fugit, erau inregistrati 126 de morti si 1.107 raniti. Acestea sunt datele pe care le inveti pe bancile scolii, unele care iti provoaca un gol in stomac daca printre victime s-a numarat o persoana apropiata familiei. Povestile celor care intre 16 si 25 decembrie au iesit in strada pentru a-si castiga libertatea continua sa surprinda si sa emotioneze chiar si dupa mai bine de doua decenii: “La orice miscare suspecta, de exemplu deschiderea unei ferestre sau miscarea unei perdele, se tragea haotic cu munitie de razboi, argumentandu-se ca teroristii roiesc si ataca peste tot”, este marturia de atunci a unui roman care la numai 18 ani isi dorea un viitor in care conceptul de “libertate” sa nu fie doar un cuvant rostit cand si cand de catre cei care vedeau in democratie o sansa de mai bine. Pentru ei, pentru familie, pentru cei din jur.
Aur la Campionatul Mondial pentru germanca Alina Astafei
A renuntat la tot si a decis sa puna punct. Sa plece cat mai departe, in speranta ca astfel ii va fi alinata suferinta. Zi de zi privea in ochii parintilor si vedea doar durere: “Germania este casa mea acum. Vin o singura data pe an in tara, in vizita. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Imi iubesc tara si sunt mandra ca sunt romanca. Dar nu ii iubesc pe cei responsabili de crimele petrecute in timpul Revolutiei. Sunt dezamagita!”. La Jocurile Olimpice de la Barcelona, inca reprezenta Romania. A obtinut locul secund, sarind doi metri, cu doar doi centimetri mai putin decat Heike Henkel, cea care avea sa-si adjudece titlul olimpic. Pe 11 martie 1995, tot la Barcelona, de data aceasta la Campionatul Mondial, sportiva urca pe primul loc. Ironic, Alina o invingea, tot la o diferenta de doi centimetri, pe Heike Henkel, atunci conationala a ei. Isi stabilea la Berlin propriul record personal, de 2.04 metri si urma sa mai castige un argint mondial si doua bronzuri continentale pana la retragerea din 2004, una cauzata de accidentarile care o scoteau, cand si cand, din circuit. Toate au fost trecute in dreptul Germaniei, tara in care Alina Astafei si-a intemeiat familia, acum compusa din patru copii. Ei sunt cei care asculta, din cand in cand, povesti despre unchiul pe care nu il vor cunoaste niciodata si despre o tara de care se simt atasati doar prin prisma bunicilor, cei care si dupa 15 ani, la fiecare final de an, isi plang durerea ca prima data. Pentru Alina si pentru ei, Revolutia din 1989 a insemnat un inceput. Unul care sfasie de fiecare data si care a deprivat Romania de un sportiv care a reusit sa faca performanta in alta parte, sub un alt nume, privind de fiecare data spre cer si cautand raspunsuri pe care nu le va afla niciodata.
Mai multe pe prosport.ro
