Catalin Scarlatescu era poreclit ”Tataia” in urma cu 15 ani, cand abia devenise chef la un cunoscut restaurant al acelor vremuri.
Catalin Scarlatescu a plecat la 20 de ani din tara, a lucrat in Hong Kong sau Brazilia iar la intoarcerea in tara a devenit chef-bucatar si a ajuns celebrul sub apelativul ”Tataia” (porecla primita mai ales datorita faptului ca Scarlatescu a chelit devreme si era destul de corpolent inca de atunci). Asa era descris in urma cu 15 ani celebrul Scarlatescu, devenit intre timp si vedeta de televiziune. El a fost protagonistul unui reportaj publicat in Evenimentul Zilei despre ”noul trend” in materie de restaurante.
”In Bucuresti exista un tinar a carui pricepere este recunoscuta chiar si de confratii sai. La 20 de ani a plecat sa vada lumea. Nu muzee sau teatre, ci bucatarii de hoteluri si de vapoare, din Hong Kong pana in Brazilia, sau carciumi pitice, dar cu staif, din Apus. Are 31 de ani si se numeste Catalin Scarlatescu. Cunoscutii, dar mai ales cunoscatorii, ii spun insa “Tataia”.
”Am plecat in 1990 in Italia. M-am angajat la Bologna, intr-un restaurant, nu stiam limba, ma trimitea patronul in beci dupa cartofi, iar eu ii aduceam ceapa”. Pana in decembrie anul trecut, Scarlatescu a lucrat pe vapoare si prin bucatariile Europei. “Am facut un curs de preparat peste la Academia Gastronomica Kempinski din Berlin. Abia la Koln, am dat peste mentorul meu, Filippo Nisi, un sicilian care tine de 25 de ani o carciuma, intr-un oras cu peste 5.000 de restaurante. M-a angajat dupa ce mi-a zis sa-i tai o telina, i-am taiat-o si am aruncat-o in tigaie”.
Dupa anii petrecuti sub aripa sicilianului, “Tataia” s-a intors acasa si s-a angajat ca ajutor de bucatar la Angel’s, un restaurant de pe strada Paris, din Bucuresti. In numai doua luni a ajuns bucatar-sef. A pornit cu o leafa de 200 de dolari. Acum are 1.600. “Si sunt in crestere….”. “Tataia” nu are deasupra capului nici un Retetar Unic. Trei motive stau in spatele succesului bucatelor sale: stapanirea perfecta a tehnicilor de baza, frau liber imaginatiei si materii prime de calitate.
“Gatesc doar cu unt olandez sau frantuzesc, are peste 82% grasime, al nostru are doar 60%, e plin de apa si innegreste preparatul, caut branza de capra sau parmezan si nu gasesc decat in Italia sau in Franta, din cea buna, care nu trebuie sa se destrame la caldura, cartofii sunt si ei din import, ai nostri se ard prea repede si gasesc, in acelasi lot, ba unul prea tare, ba unul flasc, la fel cum n-avem de unde cumpara peperoncino (un tip de ardei iute) piper rosu, rucola (o salata cu gust acrisor) sau tulpina de telina”, scria Remus Radu in Evenimentul Zilei, in 2003.
