Intr-un orasel de provincie, o bunicuta de treaba, vine la proces ca martor. Sprijinita in baston, se aseaza emotionata pe scaun, cauta in geanta, iti scoate o batista pe care o plimba dintr-o mana in alta.
Ca sa n-o intimideze, procurorul de caz, o ia cu blandete :
– D-na Ionescu! Ma cunoasteti? Va mai aduceti aminte de mine? Am locuit pe aceeasi strada.
Bunicuta se uita cu atentie la el si zice:
– Da, da! Cum sa nu… Te stiu, sigur ca te stiu, de mic erai un neispravit si un mincinos, iti bati nevasta … urat din partea ta! … ai copii mari si nu te lasi de prostii! In sala rumoare, chicoteli, lumea isi da coate ….
Stupefiat , procurorul reuseste totusi sa ingaime :
– Dar pe avocatul apararii il cunoasteti ?
– Da … il stiu si pe el, toata viata a fost o lepra, joaca carti, vorbeste pe la spate, da … da … tot orasul il stie ca are amante, una din ele e nevasta-ta. Nu stiu cum a ajuns avocat. In sala de
judecata, o tacere penibila, nici o miscare, nimeni nu tuseste, toti asteapta urmarea.
Judecatorul, palid, transpirat, ii cheama pe cei doi la bara si le spune:
– Daca indrazniti s-o intrebati pe baba de mine … v-am spart!
Nepotul se intalneste cu bunica-su la puscarie in aceeasi celula.
– Ce cauti mai nepoate aici la puscarie, pentru ce te-au condamnat?
– Pentru braconaj bunicule. Dar tu bunicule cati ani mai ai de facut si de ce esti aici, caci ai mei nu mi-au spus niciodata cauza pentru care ai intrat la parnaie?
– Ei dragul bunicului, mai am de facut 10 ani tot pentru braconaj…
– Pai cum asa, ca mie mi-au dat numai doi ani!?
– Da, dar eu la pescuit am folosit grenade si-am omorat 5 somni uriasi, 25 de carasi mari, 125 de rosioare si 2 scafandri mai mici…
