News Flash:

Cabral, despre tatal lui: “Am stat de cateva ori sa ma gandesc daca-l urasc”

22 Februarie 2018
640 Vizualizari | 0 Comentarii
s604x0 cabral despre tatal lui am stat de cateva ori sa ma gandesc daca l urasc 17737

Recent, Cabral Ibacka, prezentatorul emisiunii “Ce spun romanii”, la Pro TV, a postat pe Facebook o fotografie cu mama lui, in tinerete. Comentariile postate sunt savuroase, printre cei care au scris aflandu-se si prietenii sai din copilarie, unul dintre ei afirmand “sa stii ca esti primul mulatru pe care l-am vazut in viata mea. Se intampla acum aproximativ 40 de ani, in localitatea Mosesti. Si ne-am jucat impreuna cu mai multi copii din sat”.

Vorbind despre anii copilariei lui, Cabral a afirmat intotdeauna ca a fost fericit. Totusi, intr-un articol de pe blogul sau, vedeta Pro TV a scris, la un moment dat, ca a pedepsit absenta tatalui natural din viata sa prin indiferenta.

“M-am nascut in 1977, in Bucuresti, la Spitalul 9 (da, stiu, asta explica multe).
Mama, Argentina, o gagica misto din Buzau, satul Mosesti, venita in Bucuresti la facultate (ASE). Si, venind ea aici, cu educatia primita de la parintii ei (bunicul, Dumnezeu sa-l ierte!, a fost preot), s-a indragostit de tatal meu biologic.

Tata, Alexandre, venit din Congo printr-un schimb politico-strategic de studenti, student si el, la medicina.
Si m-am nascut eu. Pe cand aveam eu cateva saptamani de viata, tata a avut putina treaba si a trebuit sa plece. Dar n-a lipsit mult, s-a intors cand tocmai implineam eu 13 ani.

Intre timp mi-l arata mama la televizor, la stirile internationale (parca prezentate de maestrul Ciurascu) se dadeau, dupa cum bine stiti, vizitele ilustrului tont (rasuceasca-se in mormint!). E, cand ajungeau in Congo aparea si Alexandre in comisia de “Hai salut!“, a fost ani de-a randul ministrul sanatatii (drept urmare am putea trage concluzia ca sistemul de invatamant romanesc functiona fara gres).

Cabral: "Cei dintre noi care vorbesc despre romani doar de rau… sa caste ochii si sa vada ca uscaturi sunt peste tot"

Evident ca pentru mine era un strain, dar acest mic amanunt nu l-a impiedicat sa spuna c-a venit sa ma ia in Congo. Ai mei au fost, ca de fiecare data, totalmente fair. Au zis: “Daca vrei sa mergi… du-te! Noi nu vrem sa te lasam, dar este decizia ta.”.

Si nu m-am dus. A mai stat cateva zile si a plecat. Iar.

Si au mai trecut cativa ani. In ziua in care faceam 28 de ani eram singur prin Brasov (va spuneam acum ceva luni, sunt un ciudat) m-am gandit sa-l sun. Primisem numarul cu cateva luni inainte, pe adresa Pro-ului, de la o alta ruda (pe care n-o cunosc). Si l-am sunat… auzindu-ne dupa 15 ani.

– Alo, bonjour, avec monsieur Alexandre, vous en prie.
– Au telephone.
– Salut, je suis Cabral.
[liniste…]
– Alo, Alexandre?

Si am vorbit. A plans, l-am lasat, l-am pus la curent, i-am explicat una-alta, mi-a zis de fratii mei vitregi (am vreo 5 sau 6 prin toata lumea, nu-i cunosc)… in sfarsit, am comunicat cateva zile si-apoi… am lasat-o balta. Recapitulare: a plecat cand aveam eu 2 saptamani, l-am vazut cateva zile cand am facut 13 ani, am vorbit la telefon cand am implinit 28 de ani. Am stat de cateva ori sa ma gandesc daca-l urasc. Nici gand! M-am gandit daca l-as putea ierta. Nu cred. Si mi-am dat seama ca l-am pedepsit, in felul meu, prin indiferenta”, a mai scris Cabral. 

Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1715 (s) | 24 queries | Mysql time :0.057489 (s)