Molecula de cafeina a fost izolata de chimistul german Ferdinand Runge in 1820, dar, la peste 180 de ani la descoperirea ei, inca ii fascineaza pe oamenii de stiinta. Desi unul dintre efecte este acela de a actiona ca stimulant, adica de a inlatura, chiar daca numai temporar, senzatia de oboseala, insusirea cea mai importanta a cafeinei – careia cafeaua ii datoreaza celebritatea nu numai in randul oamenilor obisnuiti, ci si al comunitatii stiintifice – este activitatea ei farmacologica. Cate putin si de multe ori. Acesta este cel mai eficient mod de a bea cafea pentru a trage doar foloase de pe urma cafeinei, fara ca odihna nocturna sa ne fie afectata. Au ajuns la aceasta concluzie, in 2004, cercetatorii de la Rush University Medical Center din Chicago si Harvard Medical School din Boston.
Iar daca multa lume se teme ca bautul cafelei poate antrena vreo dependenta, un alt studiu, realizat de Institutul Francez pentru Cercetari Medicale si Sanatate, a dezmintit orice invinovatire adusa popularei bauturi: consumul a una pana la trei cesti de cafea in fiecare zi nu provoaca altceva decat efectele pozitive ale cresterii energiei si ale imbunatatirii atentiei si capacitatii de concentrare. Experimentul, realizat pe soareci, a aratat ca, spre deosebire de substante precum amfetaminele, cocaina sau nicotina, care, consumate chiar si in doze mici, pot conduce la dependenta, cafeina nu actioneza asupra zonelor creierului care sunt implicate in astfel de procese. Potrivit cercetatorilor francezi, pentru activarea respectivelor zone ar trebui ca un om sa-si administreze intr-o singura doza echivalentul a sapte cani de cafea, ceea ce ar duce, fireste, la imediate efecte colaterale: anxietate, nervozitate, depresie.
Cafeina poate actiona ca neuroprotector impotriva morbului Parkinson, boala degenerativa cauzata de diminuarea nivelului de dopamina din creier. Este concluzia unui studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Massachusetts General Hospital din Boston si publicat in Journal of Neuroscience. Michael A. Schwarzschild si colegii sai au utilizat un model animal pentru a reproduce boala, relevand faptul ca administrarea de MPTP (o substanta ce scade drastic nivelurile de dopamina) le cauza soarecilor de laborator aparitia simptomelor specifice Parkinson-ului. In schimb, administrarea preventiva de cafeina – echivalentul a una-doua cesti in cazul unui om – reducea efectul substantei chimice si mentinea dopamina la nivel normal, impiedicand neurodegenerarea. Potrivit oamenilor de stiinta, actiunea neuroprotectoare a cafeinei survine prin blocarea receptorului neuronal A2A, o proteina aflata doar in celulele implicate in degenerarea specifica bolii lui Parkinson.
Probabil ca rezultatul cel mai surprinzator, dar si cel mai cert, scos la iveala in urma experimentelor facute in ultimii 15 ani cu privire la efectele cafeinei asupra fertilitatii masculine a fost ca, la barbati, consumul de cafea stimuleaza motilitatea („vioiciunea“) spermei. Asadar, spermatozoizii hipocinetici (cei cu motilitate insuficienta) ar putea fi viabili pentru o eventuala inseminare artificiala sau fecundare in vitro dupa un tratament cu cafeina.
