Undeva intr-o mica localitate dintre Sighisoara si Targu Mures, Cris, castelul Bethlen este unul dintre cele mai frumoase din intreaga Transilvanie. Dar, daca e sa ne luam dupa legende, acest castel nu ar trebui sa existe.
Locul pe care a fost ridicat era locuit la acea vreme de un monstru infricosator.
Nemtii stiu ce sa faca cu palatele lor. La fel si francezii. Si englezii. De fapt, daca stam sa ne gandim mai bine, cam toti pe cei carora istoria le-a lasat o astfel de mostenire, au stiut sa o puna in valoare. Dar, oricat ne-am dori sa putem spune asta si despre Romania, este imposibil. Exista si exceptii, dar putine. Una o reprezinta castelul din Cris.
Daca pe vremuri, in asemenea castele erau tinute comorile nobilimii, astazi, castelul Bethlen este o comoara in sine. Nu doar ca este unic in zona, dar, asemenea unei comori este ascuns.
Cat adevar si cata fantezie s-au impletit in crearea acestei legende, e greu de estimat. Un lucru este cert insa. Dupa ce bestia a fost rapusa, imaginea ei a continuat sa dainuie. Pe blazonul familei Bethlen.
Dar castelul nu a ajuns sa fie prezent in toate monografiile scrise in acea vreme doar datorita legendei. Ci si a gradinilor sale, renumite in era pentru frumusetea lor.
Din pacate, la fel ca in istoria multor castele din Romania, secolul al 20-lea a reprezentat un capitol negru. Dupa nationalizarea comunista, castelul a fost transformat din bijuteria Muresului in depozitul unei intreprinderi de stat.
Putinii turisti care ajung aici au insa ce vedea acum. Ca multe alte mosii nobiliare, castelul a fost retrocedat mostenitorilor. Care, spre deosebire de multi altii care au revendicat proprietati doar pentru a le lasa in paragina, au incercat sa restaureze constructia.
