Orfana de tata de la varsta de trei ani, abandonata de mama care, coplesita de saracie, a oferit-o spre adoptie in speranta ca va avea un trai mai bun, Anna Nutu a ramas pentru a doua oara orfana la varsta de 17 ani, cand iubitorul ei tata adoptiv i-a devenit inger pazitor.
A fost doar inceputul unui destin marcat de un tumult de lovituri, lacrimi si suferinta, pe care Anna Nutu l-a impartasit in cartea autobiografica „Pasii vietii”. O veritabila lectie de viata a unei femei careia soarta nu i-a dat alta alegere decat sa fie puternica, scrie Viata Libera din Galati.
Sala Carroccio, din cadrul Primariei Generale a Romei a gazduit pe 12 ianuarie 2018, lansarea cartii „Pasii Vietii”, scrisa de Anna (Anita) Nutu, o galateanca despre care ati mai putut citi in pagina de Diaspora a ziarului „Viata libera”. „A fost primul eveniment in care o asociatie romaneasca a fost gazduita de Primaria Romei, speram noi sa fie doar un inceput. Autoritatile statului italian incurajeaza orice minoritate sa vina cu proiecte, cu idei in folosul comunitatilor”, ne-a marturisit Anna Nutu, presedinta si fondatoarea Asociatiei „Arte e Curiosità… e non solo”.
Cunoscuta la Roma pentru goblenurile ei, care au putut fi admirate in cadrul unor expozitii care s-au bucurat de mult succes, Anna Nutu a fost incurajata sa-si impartaseasca povestea de viata in paginile unei carti.
Cat de puternica poate fi o femeie
„Veti afla cat de puternica poate fi o femeie in sensibilitatea si delicatetea ei. Avem aici modelul unei femei nu perfecte, dar care a reusit sa-si inteleaga limitele. Si dupa ce le-a inteles, le-a depasit cu hotararea si darzenia unui soldat calit in focul luptei. Ea e o supravietuitoare si la propriu si la figurat”, spune prof. Mihaela Gheorghe, coordonatoarea cartii, in „Cuvantul inainte”.
„Cartea de fata este povestea mea, povestea unui om pentru care viata, de la varsta de trei ani, nu a venit sub forma unui cadou frumos impachetat, ci ca un tumult de lovituri, lacrimi si suferinta. Poate uneori prea multa suferinta. Dar cartea pe care o rasfoiti nu este doar cartea unei fetite abandonate, ci cartea unei femei careia viata nu i-a dat alta alegere decat sa fie puternica. Cu orice pret. Pentru ea si pentru altii. Poate voi fi un exemplu si pentru tine, drag cititor, cine stie?”, scrie Anna Nutu in prologul cartii.
Destin de film
Cartea Annei Nutu surprinde cu emotie cele mai mari cumpene ale vietii ei. Nascuta in Vrancea, intr-o familie cu sase copii, Anna a ramas orfana de tata la trei ani, iar mama ei, coplesita de saracie, a oferit-o spre adoptie in speranta ca va avea o viata mai buna. La doar 17 ani, Anna a ramas pentru a doua oara orfana, iubitorul ei tata adoptiv i-a devenit inger ei pazitor.
„Mama era la fel de distanta si glaciala. Nu eram rude de sange chiar daca eram copilul ei adoptiv”, scrie cu durere Anna Nutu care, la doar 17 ani, a inceput sa munceasca pentru a se putea intretine, continuandu-si si studiile liceale. Un travaliu interminabil, urmat de 20 de minute de moarte clinica, au marcat nasterea fiicei ei, Laura. Sinuciderea mamei naturale, problemele din propria casnicie care au culminat cu divortul, relatia apasatoare cu mama adoptiva au fost alte incercari pe care viata i le-a pus in cale. Pentru a-si sprijini fiica studenta, Anna a plecat in Italia unde s-a facut respectata la fiecare loc de munca si tot aici si-a gasit si sufletul pereche, iar credinta, bucuria de a-i ajuta pe ceilalti, impletite pasiunea pentru cu arta goblenului i-au intregit frumos viata.
„Viata m-a slefuit pana la sange, dar intotdeauna au avut taria de a ma ridica si de a o lua de la capat. Trebuie sa recunosc ca fara ajutorul Domnului si al oamenilor pe care i-am intalnit nu as fi avut sorti de izbanda”, marturiseste in carte Anna Nutu.
Acul sau condeiul?
„Nu stiu daca a fost mai usor sa cos goblenuri sau mai greu sa imi scriu amintirile. Durerea, fericirea si speranta le-am pus si in una si in alta. Daca vreti, am cusut cu litere, pe panza de hartie, povestea vietii mele. Nu am scris o carte pentru a starni admiratie, dar am scris pentru a crea emotie, pentru a fi exemplu altora. Nu cos pentru a aduna laude, ci pentru a bucura ochii celui ce priveste. In ambele situatii, cred ca vreau doar sa ajut, cu o stare de bine sau cu un cuvant bun, pe cei care sunt intristati, pe cei care cauta raspunsuri. Ii indrum ca, indiferent cat de greu ar fi drumul, sa nu renunte”, ne-a marturisit Anna Nutu.
Retrairea unor momente dureroase
Anna Nutu ne-a marturisit ca scrierea cartii a insemnat si retrairea unor momente din propria viata, unele dureroase – si nu putine! – altele frumoase. “Pana la urma, fiecare dintre noi are un drum de urmat, pasii pot fi marunti, dar importanti, mari sau grabiti. Sunt multe persoane care m-au incurajat si m-au ajutat sa imi indeplinesc acest vis, de a-mi retrai si povesti viata celorlalti. Nu as vrea sa nominalizez pe cineva anume, pentru ca fiecare persoana a avut o contributie. In acelasi timp, le multumesc tuturor si le transmit ca raman speciali pentru mine”, spune autoarea.
„Arte e Curiosità… e non solo”
La lansarea de la Roma au fost invitati atat italieni, cat si romani, colaboratori ai proiectelor culturale derulate de Asociatia „Arte e Curiosità… e non solo”. “Persoane dragi, care mi-au fost alaturi si la alte evenimente. Am vorbit in romana, dar si in italiana, deoarece pentru romanii de aici limba italiana a devenit o a doua limba, dar si din respect pentru invitati. Suntem o asociatie tanara, la inceput de drum as putea spune, si cu siguranta vor urma multe alte proiecte. Oricum, dorinta noastra este sa promovam arta de orice fel, in special arta romaneasca, in Italia si nu numai”, spune Anna Nutu.
