Canabinoizii constituie un grup de peste 60 de compusi care se gasesc în canepa (Cannabis sativa varietatea indica) si care, de-a lungul mileniilor, au fost consumati sub diferite forme (marijuana, hasis, s.a.). Desi toate partile plantei contin substante psihoactive, cea mai mare concentratie de canabinoizi activi se gaseste în flori si frunze. Se apreciaza ca aproximativ 200-300 milioane de persoane utilizeaza în mod curent diferite forme de canabis (dintre care 30-40 milioane în USA!).
Pe de alta parte, canabisul are si potential terapeutic, fiind utilizat de milenii pentru terapia unor afectiuni precum holera (e mentionat în farmacopeea chineza în jurul anului 200 e.n.). O cercetare sistematica asupra proprietatilor terapeutice ale canabisului a început la mijlocul secolului al XIX-lea, cercetatorii englezi fiind remarcabili în aceasta directie. Dupa izolarea unor principii active din planta (canabinol, tetrahidrocanabinol, canabidiol si altii) s-a încercat a se descifra mecanismul prin care aceste substante actioneaza asupra organismului. Asa au fost descoperite moleculele tinta pe care se fixeaza aceste principii active, molecule numite receptori specifici. Ulterior, s-a descoperit ca în mod obisnuit pe acesti receptori se fixeaza unele molecule produse chiar de organism si acestea au fost numite endocanabinoizi (anandamidele).
Sigur ca aceasta din urma descoperire i-a provocat pe cercetatori sa se întrebe ce rol joaca aceste substante în organism. Raspunsul la aceasta întrebare este foarte complex, cercetarile aratand ca acesti canabinoizi intervin în numeroase procese fiziologice. Astfel, la nivelul sistemului nervos, canabinoizii produc euforie, relaxare, somnolenta, calmarea durerii, scaderea capacitatii de concentrare, a memoriei, atentiei si perceptiei temporale, stimularea gustului, mirosului si a senzatiei de tact. Sunt studii care arata si alte modificari cum ar fi: înrosirea ochilor, cresterea batailor inimii, scaderea presiunii oculare, îndepartarea senzatiei de greata si voma.
Pentru un fumator de marijuana sau hasis, efectele apar dupa 2-3 inhalatii, ating un maximum la 20 de minute de la terminarea tigarii si persista pana la 3 ore. Individul are o stare euforica, rade necontrolat, nu mai are o clara notiune a timpului, apoi cade într-o stare de visare. Este nepasator, nu se concentreaza, dar, daca este fortat, îsi poate reveni. Dozele mari, utilizate timp îndelungat pot determina halucinatii, depersonalizare, anxietate sau chiar psihoza.
Dincolo de aceste aspecte cu clare implicatii sociale (exista însa date care arata ca alcoolul etilic consumat cronic este chiar mai daunator decat marijuana), ramane aspectul pozitiv al utilitatii terapeutice ai acestor derivati, fapt ce a determinat unele state (Marea Britanie, Olanda, Canada, Italia, s.a.) sa aprobe punerea pe piata a unor derivati sintetici (dronabinol) folositi pentru combaterea greturilor si varsaturilor la pacientii sub terapie anticanceroasa, pentru stimularea apetitului la bolnavii de SIDA, pentru terapia glaucomului, pentru combaterea durerii (levonantradol), pentru combaterea spasticitatii, pentru tratamentul dizenteriei si holerei.
În prezenta acestor numeroase indicatii nu cred ca mai mira pe nimeni faptul ca chiar onorabila Camera a Lorzilor din Marea Britanie a ordonat în 1998 realizarea unui raport stiintific referitor la potentialele avantaje si dezavantaje ale utilizarii medicale a canabisului si a canabinoizilor.
Iata ca în mai putin de un deceniu, raspunsul a sosit sub forma preparatelor prezente în farmaciile din unele tari din Europa si America, chiar si sub forma de spray nazal. În mod firesc, într-un timp relativ scurt aceste preparate ar trebui sa-si faca loc si pe piata farmaceutica din Romania.
