marți, 19 martie, 2024

Ce sfinti sarbatorim marti, 26 septembrie

Distribuie:

Publicat:

In aceasta luna, in ziua a douazeci si sasea, pomenirea mutarii la Domnul a Sfantului slavitului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul.

Adormirea sf. Ioan Evanghelistul Sfantul Ioan Evanghelistul a fost feciorul lui Zevedei si al sotiei lui, Salomi, care era fiica logodnicului Iosif. Pentru ca acesta a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda si pe Iosie si trei fete: pe Estera, pe Marta si pe Salomi, care a fost femeie lui Zevedei, si maica lui Ioan. De aici se vede ca Domnul nostru Iisus Hristos era unchi lui Ioan si frate al Salomiei, fetei lui Iosif. Acesta este cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos, ca cel ce era foarte iubit de Dansul. Pentru ca si la vanzare a fost cu Dansul, si la rastignire, cand a luat si pe Nascatoarea de Dumnezeu in casa sa, slujind-o pana la adormirea ei. Iar dupa adormire aruncand sorti Sfintii Apostoli unde era sa mearga fiecare dintr-insii si sa propovaduiasca, a cazut lui Ioan soarta ca sa mearga in Asia. Se mahnea de aceasta ca cunostea mai inainte ca o sa aiba nevoie de calatorie pe mare, ceea ce si spuse mai inainte ucenicului sau Prohor. Umbland patruzeci de zile si patruzeci de nopti pe mare, purtat de puterea valurilor, caci se mahnise pentru sorti; si (fiindca n-a nadajduit la puterea lui Dumnezeu cea nebiruita) pentru aceasta s-a ingaduit de la Dumnezeu ca sa cada in ispita, ca prin acea ispita sa i se ierte greseala sa cea omeneasca. Si s-a dat intr-o parte de loc al Asiei, ce se cheama Marmareonda si acolo a aflat pe Prohor cazut si el in primejdie. Caci fiind dispretuit de oamenii ce erau acolo, si parandu-li-se ca este vrajitor, si ca Ioan ar fi furat galbeni din corabie si a fugit. Scapand cu nevoie a sosit la locul ce s-a zis mai sus. Mergand la Efes i-a aflat pe ei o femeie anume Romana vestita in rautate pana si la Roma. Aceasta platindu-le i-a silit sa slujeasca la baie. Apostolii nestiind mestesugul baii, ea ii necajea atat de rau ca i-a facut pe amandoi ca pe niste robi. Ioan era randuit sa faca foc, sa incalzeasca baia, iar Prohor sa porneasca apa la baie in tot timpul. De trei ori intr-un an un drac cumplit sugruma inauntru cate un tanar si cate o tanara, pentru ca atunci cand se zidise baia a pus un tanar si o tanara la temelie, si din aceasta pricina incepuse a face moarte.

Cand a fost a treia luna, intrand Domnus, feciorul lui Dioscorid intr-acea baie, a fost sugrumat de demon. Iar Romana facand plangere, s-a auzit in tot orasul Efesului si la Dioscorid, care auzind aceasta, de mare intristare si de multa mahnire a murit si el. Atunci Romana a rugat foarte pe Artemida sa invieze pe Domnus, dar fara folos. Intreband Ioan pe Prohor ce se intamplase i-a vazut Romana vorbind, si a apucat pe Ioan si stramtorandu-l ii zicea ca este fermecator, si ca de nu va invia pe Domnus ii va desparti sufletul de trup. Facand apostolul rugaciune si inviind pe copil, s-a spaimantat cu duhul Romana, si zise ca este ori Dumnezeu, ori fiul lui Dumnezeu, si a crezut in Hristos, marturisindu-se catre Ioan. Iar inviind si pe Dioscorid, a crezut si el impreuna cu fiul sau Domnus, si se marturisira toti, botezandu-se: Dioscorid, Domnus si Romana. Si a rupt Romana inscrisul de robie, iar Ioan a departat si duhul cel viclean din baie.

Pe cand efesenii praznuiau pe Artemida, apostolul a stat intr-un loc inalt, unde se afla acel idol. Iar poporul infuriindu-se pentru aceasta, arunca cu pietre asupra lui Ioan, dar nu-l atingeau pe el, ci loveau idolul incat l-au facut farame. Apostolul le spunea multe pentru credinta; iar ei intaratandu-se, iarasi au aruncat cu pietre asupra lui; pietrele insa se intorceau asupra celor ce le aruncau. Atunci facand apostolul rugaciune se facu o fierbere mare din pamant, si au cazut jos la pamant din popor ca la vreo doua sute de oameni si au murit. Iar ceilalti abia dezmeticindu-se si izbavindu-se din groaza, se rugau sfantului sa-i miluiasca, si sa invieze pe cei morti. Deci rugandu-se si inviindu-i pe cei ce murisera, si iarasi facandu-se fierberea aceea a pamantului, au cazut la Ioan toti si s-au botezat. Apoi cand sta sfantul intr-un loc ce se chema Tihi, a tamaduit pe un slabanog ce zacuse doisprezece ani, care, sculandu-se, marea pe Dumnezeu. Facutu-s-au si alte multe minuni de Ioan, de s-a dus pretutindenea vestea minunilor. Vazand dar demonul ce se afla in capistea Artemidei, toate cele ce se facuse de sfantul si cunoscand ca si pe el era sa-l goneasca de acolo, a starnit furie mare in popor impotriva Sfantului Ioan si a ucenicului sau Prohor.

Cunoscand Ioan prin Duhul Sfant ca pornirea poporului era sa iasa spre bine, s-a dat de bunavoie poporului impreuna cu ucenicul sau Prohor. Si tragandu-i poporul pana la capistea Artemidei, se rugara ei lui Dumnezeu sa cada capistea, dar sa nu vatame pe nimeni din cei ce erau acolo. Si asa cazand capistea, apostolul zise catre demonul care se afla acolo: “Tie zic, demone spurcat, cata vreme este de cand locuiesti aici? Si de ai pornit tu asupra noastra poporul, marturiseste!” Iar demonul striga tare: “De cand locuiesc aici sunt doua sute patruzeci si noua de ani si eu i-am pornit pe acestia toti asupra voastra”. Zise drept aceea sfantul: “Poruncescu-ti in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, sa nu mai locuiesti in acest loc”. Si indata iesi demonul din oras. Atunci pe toti i-a cuprins cutremur si frica, si cei mai multi dintr-insii au crezut in Domnul.

Facandu-se si alte multe semne si minuni din mainile apostolului, si venind multa multime la credinta, s-a dat stire de lucrurile lui si la ighemonul de atunci ca poporul, ademenit de niste invataturi fermecatoresti graite de apostol, paraseste legile imparatilor, si calca cinstea zeilor, incat si capistile cele mai bune ale lor au cazut de s-au sfaramat. De aceea au fost izgoniti in ostrovul Patmos, de care i se aratase Domnul in vis lui Ioan spunandu-i-se ca are sa patimeasca mult si sa fie izgonit la un oarecare ostrov ce se cheama Patmos, fiind celor de acolo de mare folos mergerea lui.

Mergand pe mare la locul Exoriei, a inviat pe unul din slujitorii ce se inecase in mare, si intoarse spre liniste si furtuna, care ridicase asupra lor valul cel groaznic al marii. Pentru aceea s-au botezat toti. Iar Ioan mergand bucuros la Exoria ostrovului Patmos, a scapat pe feciorul lui Miron, pe Apolonid, de dracul ce locuia intr-insul. Si indata toata casa lui Miron a crezut in Hristos si s-a botezat, impreuna cu Lavrentie ighemonul, care avea mare putere in acel ostrov, si femeia lui Hrisipia, fiica lui Miron, cu fiul sau si cu toate slugile sale.

Deci, era in partile acelea un vrajitor anume Chinops petrecand in loc pustiu, care cu multimea nalucirilor demonice minuna atata pe cei fara de minte, incat era socotit ca un zeu. Preotii lui Apolon vazand indraznirea ce avea Ioan in invatatura sa, au vorbit lui Chinops, pe dansul rugandu-l, sa foloseasca mestesugirile lui impotriva sfantului. Acela, nevrand sa mearga in cetate, caci petrecea in pustietati neumblate, a fagaduit ca va trimite un duh viclean la casa lui Miron, ca sa ia sufletul lui Ioan.

A doua zi a trimis pe unul din duhurile cele viclene invatandu-l sa-i aduca sufletul lui Ioan. Mergand demonul la casa lui Miron, a stat in locul unde se afla Ioan, care simtind pe demon, i-a poruncit sa nu se mai mute de acolo, ci sa stea pana va spune pricina pentru care a venit. Iar duhul a zis: “Preotii lui Apolon au venit la Chinops, si au vorbit multe lucruri rele despre tine, si-l chemau sa vina in oras sa-ti randuiasca moarte; iar el s-a aparat zicand: “Nu vreau sa ma ostenesc sa merg in cetate pentru un om mic si ticait, ci va intoarceti inapoi, ca maine voi trimite un duh si voi lua sufletul lui si-l va aduce la mine, si-l voi da la judecata”. Iar Ioan zise: “Ai mai fost trimis vreodata si ai mai luat suflet de om sa i-l duci?” Si zise duhul: “Am fost trimis de am omorat, dar suflet n-am luat”. Atunci Ioan zise: “Pentru ce-l ascultati?” Si zise duhul: “Toata puterea satanei locuieste acolo si s-a tocmit cu toti cei mai mari si noi cu dansul, si ne asculta Chinops pe noi, si-l ascultam si noi pe el”.

A zis Ioan: “Asculta duh viclean: iti porunceste apostolul lui Dumnezeu Ioan sa nu mai mergi niciodata sa mai viclenesti om, ci sa iesi afara dintr-acest ostrov, si sa umbli ratacind, si sa nu ai loc nicaieri”. Si indata duhul cel viclean a iesit din ostrov. Vazand Chinops ca nu se mai intoarce duhul, a trimis pe altul, care patind la fel a mai trimis si alti doi: unul sa intre la Ioan si altul sa stea afara sa-i aduca raspuns. Deci intrand acela si patind ca si ceilalti, s-a dus celalalt si a spus lui Chinops ce s-a intamplat. Atunci Chinops, umplandu-se de manie, si luand toata multimea demonilor a mers in cetate; iar cetatenii au inceput a striga, si toti i se inchinau. Gasind el pe Ioan unde invata, s-a umplut de multa manie si a zis catre popor: “Oameni orbi si rataciti! Ascultati calea adevarului: de este drept Ioan si sunt adevarate graiurile lui, si va face cuvantul care voi zice, voi crede si eu in cele ce zice”. Si apucand Chinops pe un tanar ii zise: “Tanarule, traieste tatal tau?” Iar acela ii spuse ca a murit. Chinops zise: “Cu ce moarte?” Iar acela raspunse: “A fost corabier, si spargandu-se corabia pe mare s-a inecat”. Iar Chinops zise catre Ioan: “Iata, arata de graiesti adevarat, si scoate pe tatal copilului din mare si adu-l la fiul sau, sa-l vedem si noi viu”. Iar Ioan zise: “Nu m-a trimis Hristos ca sa inviez mortii, ci ca sa invat oamenii rataciti”. Deci zise Chinops catre tot poporul ce sta acolo: “Macar acum sa ma credeti pe mine, oamenilor, ca acest om este amagitor si va inseala cu farmece; tineti-l pana ce voi aduce pe tatal tanarului si-l pun inaintea voastra viu”. Si l-au tinut pe Ioan. Iar Chinops tinzandu-si mainile si lovind marea, si facandu-se sunet in mare de a speriat pe toti, s-a facut nevazut. Atunci au inaltat toti glas, zicand: “Mare esti Chinops si nu este altul afara de tine”. Si fara de veste iesi Chinops din mare tinand, precum a zis, pe tatal copilului, si s-au minunat toti. Deci zise catre copil: “Acesta este tatal tau?” Si zise copilul: “Acesta este, doamne”, si se inchinara toti lui Chinops.

Si vrand ei sa ucida pe Ioan, nu i-a lasat Chinops zicand: “Daca veti vedea altele mai mari decat acestea, atunci va fi certat rau”. Si intreba pe unul din cei de fata: “Ai feciori?” El zise: “Am avut, dar l-a ucis oarecine cu viclesug”. Chinops s-a fagaduit sa-l aduca si pe acela la tatal sau, viu. Deci strigand tare, chema anume si pe ucigas si pe cel ucis; iar ei indata se aratara stand de fata amandoi. Si zise Chin-ops catre omul acela: “Acesta este fiul tau? Si acesta este cel ce l-a ucis?” Si zise omul: “Asa, doamne”. Iar Chinops zise catre Ioan: “Te miri de acestea?” Iar Ioan zise: “Nu ma mir, ci mi-e mila de sufletele ce pier prin tine”.

Ioan si ProhorSi se lauda Chinops ca va face si pe sfantul sa se mire de cele ce facea el, speriindu-l, ca in cele din urma si de viata il va lipsi. Iar Apostolul a zis: “Curand ti se vor dezlega semnele si tie”. Acestea auzind poporul si pornindu-se asupra lui Ioan, pana intr-atat l-au batut si l-au zdrobit ca l-au lasat aproape mort; si parandu-le tuturor, chiar si lui Chinops, cum ca ar fi murit apostolul, nu l-au socotit vrednic de ingropare, ci din porunca lui Chinops l-au lasat neingropat, ca sa-l manance fiarele si pasarile. Apoi s-a dus fiecare la casa lui, bucurandu-se ca au scapat de Ioan, si mirandu-se de spurcatul Chinops. Dupa aceea, peste putin, auzind Chinops ca Ioan invata la locul ce se cheama zvarlitura pietrii, au chemat pe demonul cu care facea fermecatoriile, si mergand in locul acela a zis catre Ioan: “Vrand sa te fac de mai mare rusine te-am lasat atunci viu; dar vino sa mergem la marginea marii, si vei vedea puterea mea si te vei rusina”. Deci au mers dupa dansul si cei trei demoni, care se aratasera a fi inviat din morti. Si batand Chinops tare din palme, sari in mare disparand fara de veste din vederea tuturor. Iar poporul striga: “Mare esti Chinops si nu este altul ca tine”. Iar Ioan, poruncind demonilor care se faceau ca sunt oameni inviati din morti sa stea pe loc sa nu se miste de acolo, s-a rugat catre Dum-nezeu sa nu mai lase viu pe Chinops. Si indata se facu mare sunet in mare, si invaluindu-se apa unde cazuse Chinops, n-a mai iesit. Iar demonilor carora se aratasera ca au inviat din morti, le-a poruncit Ioan in numele lui Iisus Hristos cel rastignit sa iasa din acel ostrov, si s-au facut nevazuti. Asteptand poporul pe Chinops trei zile si trei nopti pe marginea marii, de foame si de racnete si de zaduf cea mai mare parte dintr-insii lesinase, de zaceau fara glas, dintre care au si murit trei copii. Dar facandu-i-se mila sfantului, si rugandu-se pentru mantuirea lor si mult invatandu-i pentru credinta, a inviat pe copiii cei morti. Atunci toti cu o unire intorcandu-se catre Hristos, au primit Sfantul Botez. Deci s-au intors toti locuitorii ostrovului la propovaduirea Evangheliei si venind catre Hristos prin credinta, au facut rugaciune toti catre apostolul, sa le dea scrisa toata mantuitoarea propovaduire.

Mergand Apostolul Ioan intr-un munte, impreuna cu ucenicul sau Prohor, a postit trei zile, rugandu-se lui Dumnezeu pentru aceasta.

Si dupa a treia zi s-a facut fulger mare si tunet, ca s-a cutremurat muntele si Prohor a cazut la pamant, iar Ioan ridicandu-l si sezand de-a dreapta lui si cautand la cer a inceput a zice: “La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu”… si celelalte. Si savarsind Sfanta Evanghelie, a dat-o in mainile lor, si de acolo s-a raspandit la toate marginile pamantului. Si a petrecut acolo impreuna cu Prohor; si a aflat pe un tanar intr-un oras aproape de Efes, pe care inca pana a nu fi izgonit la Patmos, sfantul il daduse pe mana episcopului bisericii, dar fugind de la episcop, s-a facut capetenie de talhari. Pe acesta iarasi l-a intors la pocainta, si a izbavit orasul de moarte, si l-a indreptat catre Hristos. Si asa a trait Sfantul Evanghelist in Efes, si facand nespuse minuni a atras multa multime catre Hristos. Acolo a mai trait douazeci si sase de ani, si mai inainte noua ani; iar la Patmos cincisprezece ani. Iar cand a mers la Efes de la Ierusalim era de cincizeci si sase de ani si sapte luni, incat s-au facut anii lui peste tot o suta cinci ani si sapte luni. Si tragea in casa lui Domnus; de unde iesind cu ucenicii sai, sapte fiind, si mergand intr-un loc le porunci sa sada acolo. Si era pe la vremea utreniei, si dandu-se putin inlaturi de la dansii isi facu rugaciune multa. Intorcandu-se la dansii, le-a poruncit sa sape crucis dupa statul sau, si facand ei precum le poruncise, a mers si a intrat in groapa, si sarutandu-i pe dansii pentru despartire si ei foarte intristandu-se, caci se lipseau de dascalul lor, si varsand lacrimi pentru dansul, i-a invatat sa-l acopere cu pamant pana la genunchi; dupa aceea iarasi sarutandu-i si invatandu-i, l-au mai acoperit pana la grumaji; dupa aceea, punandu-si o mahrama peste obraz, si punand pamant peste dansul a fost acoperit de tot, si rasarind soarele, si-a dat duhul.

Ucenicii plangand mult, caci ramasera lipsiti de dascalul lor, se intoarsera si povestira celor din cetate despre petrecerea lui, si auzind aceasta fratii care erau in cetate au mers de au sapat si n-au gasit nimic. Si plangand mult si rugandu-se se intoarsera in cetate. De aceasta si Policrat, episcopul poporului Efesu-lui, scriind catre Victor, episcopul Romei, zise asa: “A adormit in Asia, mare Stihie, care va sa se scoale la ziua cea de apoi a venirii Domnului, Ioan cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos”. Iar dumnezeiescul Ipolit povestind propovaduirea si savarsirea apostolilor, zice: “Ioan, fratele lui Iacov, propovaduind in Asia cuvantul, a fost izgonit la ostrovul Patmos. Si de acolo, iarasi fiind chemat din izgonire de la Efes, s-au savarsit acolo, in zilele lui Neron. Ale carui moaste cautate de locuitorii cetatii cei credinciosi nu s-au aflat”. Iar Chesarie, fratele marelui Grigorie, intreband la Constantinopol de aceasta pe vremea lui Sicret, i s-a raspuns asa: “Acest Ioan la sfarsitul Evangheliei sale a aratat aceasta: Si aceasta zicand Iisus, zise lui (adica lui Petru): Vino dupa mine; si intorcandu-se Petru a vazut pe ucenicul pe care-l iubea Iisus urmand, si zise: Doamne, dar acesta ce? Si zise lui Iisus: de voi vrea sa ramana el pana voi veni Eu, ce-ti este tie? Drept aceea a iesit cuvantul acesta intre frati ca ucenicul acela nu va muri. Pentru aceasta si unii din pricina cuvantului acesta zic ca Ioan nici pana astazi n-a gustat moarte, ci ca s-a mutat. Dar nu este asa adevarul: de vreme ce afland Hristos unde vana peste, poruncit-a numai lui Petru sa-i urmeze. Iar el vrand ca sa mearga si Ioan impreuna cu dansul, zise: Doamne, dar acesta ce? Iisus a poruncit lui Ioan sa ramana la vanatoarea pestelui, zicand: De voi vrea sa stea acesta aici pana voi veni, sa pescuiasca pana iarasi ma voi intoarce, ce-ti este tie? Numai ca iubitul lui Hristos, Ioan, a murit, de vreme ce si mormantul lui se stie unde este. Insa o adevereaza aceasta si marele dascal si intocmai cu apostolii Ioan Gura de Aur, in talcuirea Epistolei catre Evrei, a Evangheliei dupa Matei si a Evangheliei dupa Ioan”.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Hira, care prin sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea dreptului Ghedeon, care mai inainte a vazut Nasterea lui Hristos, prin roua lanii.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img