joi, 28 martie, 2024

Ce trebuie sa stii daca copilul tau este tot mai neastamparat

Distribuie:

Publicat:

Copilul tau este din ce in ce mai neastamparat? La scoala sau la gradinita ti se spune ca nu este atent si ca mereu isi gaseste o ocupatie diferita de a celorlalti copii? Nici acasa parca nu mai reusesti sa te intelegi cu el? Atunci poate ca ar trebui sa te gandesti la ADHD ca la o posibila afectiune de care sufera.

Ce este ADHD?

ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o afectiune comportamentala frecventa la copii si adolescenti si care se manifesta prin deficit de atentie si tulburare hiperkinetica. Statisticile arata ca este de 4 ori mai frecventa la baieti decat la fete si ca, desi debuteaza in copilarie, 60% dintre copiii afectati vor prezenta simptome si la varsta adulta.

Sub aspect al factorilor favorizanti, amintim:

schimbari importante in familie de tipul: divortului sau a decesului unuia dintre parinti;

abuzurile asupra copilului;

convulsii in antecedente;

infectii otice;

tulburari ale somnului;

stari accentuate de anxietate sau depresie.

Simptomele ADHD se grupeaza in trei categorii principale:

Cum se diagnosticheaza corect un copil cu ADHD

1. Simptome legate de lipsa de atentie:

copilul cu ADHD se concentreaza cu greu asupra activitatii pe care trebuie sa o desfasoare;

uneori evita chiar activitatile ce necesita un efort intelectual sustinut;

pare dezorganizat atat in colectivitati, cat si acasa;

este usor de distras de catre alte conversatii care se poarta in jurul lui sau de zgomote periferice;

uita usor, motiv pentru care isi pierde des lucruri (jucarii, carti, lucruri personale);

este neglijent cu sarcinile care i se atribuie si face frecvent greseli;

este incapabil sa termine o sarcina sau sa sustina o activitate de tipul cititului, jucatului, ascultatului sau purtatului unei discutii.

2. Simptome legate de impulsivitate:

copilul cu ADHD este agresiv (manevreaza brutal lucrurile, adreseaza injurii celor din jur sau chiar se angajeaza in batai);

raspunde neintrebat sau nu astepta ca persoana interlocutoare sa termine intrebarea;

nu are rabdare in a-si astepta randul;

intrerupe conversatia sau jocul altora.

3. Simptome legate de hiperactivitate:

copilul vorbeste excesiv;

face mult zgomot atunci cand se joaca;

este nelinistit si se ridica in mijlocul orelor;

alearga si se catara excesiv si in situatii neadecvate.

Diagnosticul ADHD

Nu exista teste de laborator care sa stabileasca diagnosticul de ADHD. Cu toate acestea, ceea ce sustine diagnosticul este:

1. Anamneza care va depista:

cel putin sase dintre simptomele amintite anterior care se manifesta in mod constant, cel putin sase luni;

aparitia unor simptome ADHD inainte de varsta de sapte ani;

istoricul familial;

conditiile din familie si eventualele evenimente importante ce l-ar fi putut marca pe copil;

antecedentele personale (alte boli de care a suferit sau sufera copilul) care ar putea favoriza producerea ADHD;

acest interviu trebuie sa vizeze comportamentul copilului la scoala/gradinita, in colectivitati, cu prietenii, dar si acasa. 

adhd

2. Examenul clinic este de asemenea important in stabilirea diagnosticului de ADHD in situatia in care exista boli asociate care au determinat aparitia ADHD.

3. Examenul psihologic aduce informatii utile prin testarea capacitatii de atentie si de mentinere a acesteia pe parcurusul unei activitati si masurarea coeficientului de inteligenta care poate reflecta dificultatile de invatare ale unui copil cu ADHD.

Tratamentul ADHD cuprinde mai multe etape:

1. Terapia comportamentala:

este indicat sa i se creeze copilului cu ADHD un program zilnic pe care acesta sa il respecte;

programul trebuie sa cuprinda pe langa orele de curs, timp pentru teme, pentru activitati in interiorul casei, timp liber si de joaca impreuna cu ceilalti copii;

este bine ca acest program sa existe scris in camera sa, iar eventualele modificari sa fie si ele notate pe orar;

este recomandabil ca intre lucrurile copilului (rechizite, carti, jucarii) sa existe o ordine, iar diferitele obiecte pe care le foloseste sa fie puse de fiecare data la locul lor dupa incetare activitatii;

notarea sarcinilor care i se atribuie este de asemenea utila pentru a nu uita;

instituirea regulilor pe care copilul cu ADHD sa le respecte este un alt aspect al terapiei comportamentale;

daca va indeplini cu succes sarcinile, parintii trebuie sa il recompenseze sau cel putin sa il laude pentru a-i recunoaste efortul.

2. Terapia medicamentoasa:

medicatie stimulanta ce cuprinde metilfenidat (Ritalin, Concerta) si amfetamina. Aceasta scade impulsivitatea si hiperactivitatea, crescand de asemenea atentia, dar au risc de dependenta si efecte secudnare importante;

medicatia non-stimulanta (Straterra) este singura care se gaseste si pe piata romaneasca;

antidepresivele reprezentate de bupropion, venlafaxine si antidepresivele triciclice se administreaza cu mare precautie si in doze bine controlate.

Un copil foarte activ nu este intotdeauna si un copil sanatos! Un control medical la timp ii poate da sansa la o copilarie linistita, fara ADHD!
 

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img