vineri, 29 martie, 2024

Ce trebuie sa stim despre boala polichistica hepatica

Distribuie:

Publicat:

Boala polichistica hepatica este o afectiune ereditara in care se formeaza in ficat numeroase chisturi de marimi variate asociate cu fibroza hepatica congenitala. 50% dintre pacienti au si chisturi renale – rar fiind implicate si alte organe: pancreas, splina, plamani. Boala afecteaza in egala masura femeile si barbatii.

Chisturile pot fi foarte mici, nu mai mari de o gamalie de ac, dar pot ajunge si la dimensiuni de 10 cm in diametru. Boala polichistica hepatica debuteaza la pubertate, simptomele devenind mai evidente spre varsta de 30 de ani. Majoritatea persoanelor bolnave sunt diagnosticate intre 40 si 50 de ani. Chisturile necesita rar tratament – poate fi folosita enucleerea laparoscopica a celor de dimensiuni mari. In cazuri rare cu chisturi multiple, cand ficatul este marit excesiv de volum si dureros, este indicat transplantul hepatic.

Cauzele bolii polichistice hepatice: Boala polichistica hepatica este mai frecventa odata cu inaintarea in varsta, dar este totusi o afectiune rara afectand 1% din populatie. Tendinta de a dezvolta chisturi multiple este probabil prezenta de la nastere, dar chisturile de obicei nu devin mari si nu determina probleme decat in viata de adult.

Aceasta afectiune este o consecinta a bolii genetice polichistice. Prima manifestare este afectarea renala; polichistoza hepatica reprezinta cea mai frecventa manifestare extrarenala si se dezvolta mai tardiv decat cea renala, in special la femei datorita nivelului crescut de estrogeni. Ficatul poate ramane la aceleasi dimensiuni sau poate deveni marit de volum. Organul isi mentine functiile sale, boala nefiind considerata ca ar scurta durata de viata a pacientului.

Simptome in boala polichistica hepatica: Cei mai multi indivizi diagnosticati cu boala polichistica hepatica sunt asimptomatici, dar uneori, descriu disconfort abdominal. Febra apare in cazul complicarii chisturilor cu infectie sau sangerare intrachistica. O alta manifestare a bolii polichistice hepatice este icterul (coloratia galbuie a tegumentelor si mucoaselor), care poate sa apara daca ductele biliare sunt comprimate.

Iata cateva dintre simptomele si semnele bolii polichistice hepatice, care difera in functie de severitatea bolii: – hipertensiunea portala  cu dezvoltarea de varice si hemoragia variceala, hemoroizi; – calcificari hepatice; – icter obstructiv, scaune decolorate, urini inchise la culoare, prurit (mancarime); – infectii mai ales la cei cu insuficienta renala (Staphilococcus aureus, Escherichia coli, Pseudomonas si Salmonella); – ascita, abces hepatic, obstructia venelor hepatice si a venei cave inferioare; – rupturi si sangerari ale chisturilor; – transformare maligna: chistadenomul pancreatic, adenomul ampular; – durere abdominala, distensie masiva, satietate precoce; – regurgitatii, pirozis (arsura gastrica); – greata, oboseala; – chisturi hepatice.

Diagnosticul de boala polichistica hepatica: In diagnosticul bolii polichistice hepatice, testele de laborator precum cele functionale hepatice si renale sunt prima investigatie efectuata. Testele functionale hepatice sunt utile pentru evidentierea unei distructii, malfunctii hepatice sau a unei hepatite. Aceste explorari masoara nivelul anumitor enzime si proteine din sange care se pot modifica atunci cand ficatul este afectat. Se folosesc si testele imagistice, cum ar fi: – echografia; – rezonanta magnetica; – computer tomografia.

La majoritatea pacientilor cu boala polichistica hepatica tratamentul nu este necesar. Acesta este indicat cand apar complicatiile sau cand este afectata calitatea vietii. Chisturile voluminoase pot fi evacuate si instilate cu alcool prin interventie radiologica. Se poate folosi punctia transcutana echoghidata cu evacuare si sclerozare a chisturilor, complicate prin infectie sau hemoragie. Punctia laparoscopica, marsupialiarea chisturilor sunt alte metode care pot fi folosite. In cazuri severe se indica transplantul hepatic. Evolutia bolii polichistice hepatice variaza deoarece exista o mare variabilitate in ceea ce priveste viteza de degradare a functiei renale. Unii indivizi necesita terapie de substitutie renala din decada a doua sau a treia de viata, altii nu dezvolta insuficienta reala cronica sau nu progreseaza pana la faza terminala. 

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img