După numărătoarea a 99% din voturile exprimate în al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Brazilia, Jair Messias Bolsonaro, candidatul Partidului Social Liberal a câștigat confortabil în fața concurentului Fernando Haddad, candidatul din partea partidului muncitoresc și protejatul fostului președinte Luiz Inácio Lula da Silva (grafic: Google).
Bolsonaro este văzut ca un Trump al Americii Latine. El a candidat pe o platformă populistă și iliberală dar în același timp pro-business, atrăgând voturi din toate clasele sociale. Presa internațională îl consideră și ca fiind un „extremist de dreapta” (far-right) datorită mai ales unor declarații extrem de antidemocratice.
Brazilia înainte de Bolsonaro
Țara își revine cu greu după o recesiune economică de severitate nemaiîntâlnită. Astfel, între 2011 și 2016 produsul intern brut pe cap de locuitor a scăzut cu nu mai puțin de 45% (Grafic: Google Data).
Recesiunea a dus la o întărire a bandelor criminale, ajungându-se la zeci și sute de morți în fiecare lună numai în capitala Rio de Janeiro (6,3 milioane de locuitori).
În fața acestui val de criminalitate cetățenii se protejează unii pe alții prin afișe (foto dreapta: The Guardian) și aplicații de smartphone care indică zonele cele mai periculoase pentru a fi evitate.
Pe fondul acestei destrămări a țesutului social, favoritul ar fi fost Luiz Inácio Lula da Silva, care a prezidat o perioadă caracterizată prin creștere economică și programe sociale. Dar da Silva a fost condamnat pentru infracțiuni de corupție și ispășește o pedeapsă de 12 ani de închisoare. Haddad nu a fost capabil să preia integral popularitatea sa.
Ce propune Bolsonaro?
Bolsonaro promite o mână de fier. El susține o mai mare libertate pentru poliție de a împușca suspecții de crimă afirmând, printre altele, că un polițist care nu ucide nu este polițist. Asta deși este binecunoscută slăbiciunea poliției braziliene care este coruptă și, în comparație cu traficanții de droguri, slab înarmată. Bolsonaro, căpitan de armată la origine, promovează și o implicare mai mare a militarilor în politică și, într-adevăr, partidul său a introdus mai mulți ofițeri pe listele pentru Congres.
Dincolo de ridicarea excesului de zel la rangul de politică de stat, stârnesc îngrijorare episoade din trecutul politic al noului președinte. Acesta s-a declarat în trecut un simpatizant al ideii de dictatură, reproșând fostului regim militar că nu a făcut tot ce era nevoie să facă. În viziunea sa, asta ar fi însemnat uciderea a până la 30 000 de oameni.
Cine îl susține pe noul președinte și cine i se opune
Conform BBC, Bolsonaro este susținut de cetățeni îngrijorați de creșterea violenței, cei sătui de lunga guvernare a Partidului Muncitoresc, de oameni de afaceri, „creștini evanghelici” (noi i-am numi neoprotestanți) și de marii fermieri.
Trebuie, totuși, observat că partidul lui Bolsonaro nu a câștigat alegerile în Congresul Brazilian. În Camera Deputaților au intrat nu mai puțin de 30 de partide iar PSL partidul lui Bolsonaro are mai puțin de 12% din voturi. Astfel, ar putea fi extrem de greu pentru noul președinte să își construiască o coaliție dispusă să accepte cele mai fanteziste dintre ideile sale. Grafic dreapta: camera superioară a Parlamentului brazilian este foarte fragmentată.
Mai mult, un articol mai vechi din The Economist sugerează că în timp ce Bolsonaro flirtează cu ideea de dictatură militară, armata însăși este formată în mod predominant din moderați care nu doresc suspendarea ordinii constituționale.
Ecouri mondiale
Candidatul victorios a primit felicitările obișnuite din partea liderilor Americii Latine dar și din partea lui Donald Trump.
Este de așteptat ca victoria lui Bolsonaro să fie salutată de dreapta populistă mondială. După eșecul la alegerile din Franța sau Olanda, după alegerile din Bavaria și Hesse, unde AfD a fost pusă în umbră de stânga ecologistă, după prestația destul de tristă a conservatorilor pro-Brexit, aveau, probabil, nevoie de această gură de aer. Victoria lui Bolsonaro, alături de guvernarea Lega Nord/ M5S din Italia și chiar de guvernarea Kurz în Austria dau o speranță că, iată, în continuare popoarele lumii doresc guvernări de „dreapta” (fără centru). Deja încă dinainte de alegeri, Marine le Pen, lidera franceză de extremă dreapta, i-a urat succes candidatului Bolsonaro.
Provocarea populismului, însă, nu este să arate că există frustrare la nivel mondial. Acesta este un lucru bine stabilit. Ci să găsească soluții la motivele care au dus la frustrare. În această direcție atât stânga radicală (de exemplu Varoufakis) cât și dreapta radicală au eșuat. Singurul care stă relativ confortabil este Donald Trump care, în ciuda diverselor excese și bizarerii, pare să guverneze, deocamdată, peste o Americă aflată în creștere economică accelerată.
