Herpesul Zoster este o boala infecto-contagioasa, caracterizata prin inflamatia unuia sau a mai multor ganglioni si a radacinilor nervoase senzitive respective, exprimata clinic printr-o eruptie eritemato-veziculoasa, însotita de dureri vii, cu topografie limitata, de unde denumirea de Zona Zoster. Termenul de Zona Zoster este derivat din latina, cu sensul de centura, ceea ce reflecta distributia eruptiei cutanate sub forma unei benzi. Aceasta banda este de obicei numai pe o parte a corpului si reprezinta un dermatom – teritoriul cutanat inervat de fibrele senzitive ale unui singur nerv spinal.
Cauzele reactivarii virusului varicelo-zosterian dupa o perioada prelungita de inactivitate sunt necunoscute, dar pot fi menționați ca factori de risc:
Vârsta mai mare de 50 de ani. Riscul de aparitie a Zonei Zoster creste odata cu înaintarea în vârsta. Un studiu a estimat ca o persoana care ajunge la vârsta de 85 de ani are un risc mai mare cu 50% de a avea Zona Zoster. Riscul pentru nevralgie post-herpetica este, de asemenea, mai mare la persoanele în vârsta, mai ales dupa 50 de ani.
Sistemul imunitar compromis. Astfel, în conditiile scaderii imunitatii (stres, efort fizic mare, infectii respiratorii, traumatisme), infectia se poate reactiva, determinând aparitia Zonei Zoster. Persoanele la care sistemul imunitar este afectat de boli (imunosupresie), cum ar fi SIDA sau cancerul, au un risc mult mai mare de a dezvolta Zona Zoster decât persoanele cu sistem imunitar normal. Anumite medicamente utilizate pentru tratamentul SIDA, numite inhibitori de proteaza, pot creste, de asemenea, riscul de Zona Zoster. S-a constatat ca în reactivarea virusului varicelo-zosterian joaca un rol important imunitatea specifica mediata celular, astfel ca persoanele cu o imunitate mult scazuta din cauza unor boli cronice severe, cum ar fi HIV-SIDA, a unor neoplasme sau vârstnicii au o mai mare probabilitate de a face Zona Zoster. În sprijinul acestei teorii sta si faptul ca persoanele cu hipogamaglobulinemie, care este un defect al imunitatii mediate umoral, au o rata mai mica a cazurilor de Herpes Zoster.
Cancer. Persoanele cu cancer au un risc crescut de Zona Zoster. Cel mai mare risc îl prezinta pacientii cu boala Hodgkin (13-15% dintre acesti pacienti dezvolta Zona Zoster). Aproximativ 7-9% din pacienții cu limfom si 1-3% din pacientii cu alte tipuri de cancer au Zona Zoster. Chimioterapia si radioterapia utilizate în tratamentul cancerelor mareste riscul de Zona Zoster.
Medicamentele imunosupresoare. Pacienții care iau anumite medicamente care deprima sistemul imunitar au un risc crescut pentru Zona Zoster (precum si alte infectii). Acestea includ: azatioprina, clorambucil, ciclofosfamida, ciclosporina, cladribine, infliximab, adalimumab, corticosteroizii (metilprednisolon, prednison) etc. Aceste medicamente sunt folosite pentru pacientii care au fost supusi transplantului de organe sau pacienții care sufera de bolile autoimune severe (artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, diabet zaharat, scleroza multipla, boala Crohn, colita ulcerativa).
Infectia cu virusul varicelo-zosterian (varicela) în primul an de viața.
Expunerea in utero la varicela. În cazul în care o femeie însarcinata are varicela, copilul ei are un risc crescut de dezvoltare a Zonei Zoster în timpul primilor doi ani de viata. Nu au rol în aparitia Zonei Zoster factorii genetici, sociali sau de mediu. G.J.
