joi, 28 martie, 2024

A murit profesorul Mario Sorin Vasilescu: S-a prabusit in fata studentilor, la Moeciu

Distribuie:

Publicat:

La varsta de 68 de ani, ne-a parasit spontan profesorul Mario Sorin Vasilescu, duminica, 9 august, la amiaza.

“S-a prabusit in timpul unei lectii, in fata a catorva zeci de studenti, coordona o tabara sapientiala: Seminarul National de la Moeciu, al Universittii de Vara”, potrivit scriitorului Vasile Andru, care ii face un portret. Vasile Andru vorbeste despre “Legenda Mario Sorin Vasilescu”. Maestrul Mario Sorin Vasilescu (1947 – 2015) a fost o personalitate de prima marime. Orientalist, conferentiar, dascal de intelepciune, modelator de caractere umane, terapeut; un precursor in yoga romaneasca. Scoala de yoga intemeiata de el a implinit 41 de ani si a functionat urcator cu o singura intrerupere: in anii prohibitiei spirituale, intre 1982 si 1989. In prezent, scoala sa (singura de la noi recunoscuta oficial de Federatia Europeana de Yoga) este un stabilizator. Adica propune si propaga un program de practica integrala; corecteaza si indiguieste, la alti indrumatori yoghini, multe deviatii si fantasmari. Initiat autentic, Mario Vasilescu a indrumat yoga conform invataturii milenare si o facea cu maiestrie si har.

Mario Sorin Vasilescu (n. 25 august 1947, Bucuresti) la 15 ani, a fost introdus in practica yoga pentru a fi salvat. Stia ca se afla intr-o stare grava: a surprins o discutie intre doctorul I. C. Parhon si parintii sai, ca mai avea de trait 5-6 luni; din cauza unui blocaj major tiroidian, care antrenase o dereglare, incurabila aparent, a sistemului endocrin. Aceasta disfunctie tiroidiana atrasese dupa sine nenumarate alte complicatii care si ele se incadrau in ceea ce si astazi se numeste: ireversibil sau incurabil. Acolo unde medicina oficiala s-a vadit inoperanta, practicile yoga au fost salvatoare. Spuneam, contextul acesta i-a hotarat destinul. De atunci, cel salvat la viata, a simtit obligatia si chemarea puternica sa raspunda altora care cauta salvarea. Face studii de Medicina, intrerupte din motive familiale. In 1971-1972 tine primele lectii de Ashtanga Yoga, iar din anii 1974-1975, se reveleaza ca un proeminent sef de scoala. Cercetarile profesorului Mario Sorin Vasilescu au o tema unitara: Automodelarea umana pe baza de autocunoastere si autocontrol. Numeroasele articole pe care le-a semnat pana acum –  studii teoretice, experimente, lucrari practice, comunicari –  converg toate spre tema sa predilecta, cu multiplele ei aspecte: automodelarea la nivelul vietii cotidiene si sociale (vezi serialul din „Flacara”, 1976); elemente de epistemologie ale disciplinelor de automodelare (serialul din „Stiinta si tehnica”, 1977-1982);  articole despre filosofia si practica miscarii constiente, rubrici si seriale practice la TV si radio despre relaxare, utilizarea timpului respiratoriu, optimizarea capacitatii de invatare; elemente de medicina traditionala si terapie holistica (in cadrul unui cerc profesional cu studentii de la IMF Bucuresti). Comunicarile sale stiintifice se ocupa de unele modalitati de echilibrare psihisomatica, sau de cercetari in electronografie pentru evidentierea modificarilor bio-campului in cadrul antrenamentului de autoperfectionare.  In aceste decenii, au beneficiat de lectiile sale cateva mii de cursanti. Cine a practicat cu Mario Sorin Vasilescu i-a remarcat darul paideic special,  cunostinte enciclopedice, pasiune inter-disciplinara. In anii 80, fixeaza jaloanele unei posibile stiinte noi: Antroposemiotica. E un domeniu nou si ar necesita unele explicatii. Profesorul ne formuleaza o definitie: „Capacitatea omului de a sesiza caracterul de informatie si – implicit –  de semn, in gruparea de semne ale legilor naturii si in rezultatul manifestat al acestor legi. Autocunoasterea implica si efortul de a descifra „semne” pe care materia si le adreseaza sie insasi de cand a aparut; dar numai omul poate citi aceste semne. El  isi amelioreaza  comportamentul decodand corect si necontrariind sugestiile care-i vin din informationalul universal. El va afla ca ultima particula a materiei comunica cu intregul, cu baza, cu prima „stare” a materiei. (…)  Omul optimizat isi amplifica necontenit biocampul, el primesete si da cu generozitate.” De unde incepe sentimentul si realitatea de a fi un om util?  Iata: „De acord, un om este util prin simplul fapt ca exista: fie si pentru ca din ele emana automat, in mediu, datele rezultand din relatia sa cu natura. Cu atat mai mult cu cat acest proces este constientizat prin cultura. Si intensificat. Si tot ca aspect etic al temei, as merge mai departe, la a intrevedea o lume in care „omul nascut din om” (antropogonul) sa posede, la cel mai inalt nivel, simtul umanitiv, simtul de apartenenta la umanitate. Iar socialul, dintr-un instinct, sa devina, sa devina, tot mai pregnant, fapt de constiinta. As numi „stare umanitiva” acea posibila stare a omenirii neegoiste, traind rational, automodelandu-se mereu in sensul armoniei cu semenii si natura.”

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img