Alexandru Ghica (n. 8 februarie 1903 – d. ianuarie 1982) a fost un jurist roman, om politic legionar, Director general al Sigurantei Statului si Politiilor in perioada Statului National-Legionar, (14 septembrie 1940 – 3 februarie 1941).
Fratii Alexandru si Grigore Ghica au fost colegi la Liceul militar de la Manastirea Dealu si apoi la facultatea la Drept cu Corneliu Zelea Codreanu. Impreuna cu Alexandru, Codreanu a plecat la Cluj pentru a lua legatura cu Ion Mota, Corneliu Georgescu si alti lideri ai miscarii studentesti si pentru a-i determina sa se ralieze intr-o organizatie nationalista unica pe cale de a se constitui (Liga Apararii National Crestine – L. A. N. C.), viitorii membri fondatori ai Legiunii Arhanghelului Mihail.
Mama fratilor Ghica, principesa Constanta Ghica, care se afla in comitetul de conducere al Uniunii National-Crestine, partidul politic al lui Alexandru C. Cuza si Nicolae Paulescu, fondat in ianuarie 1922 a subventionat masiv Liga Apararii National-Crestine a lui Codreanu, pentru construirea unui „camin studentesc cultural-crestin”, sustras de sub autoritatea Rectoratului si le-a mai pus la dispozitie si un teren pe strada Carol din Bucuresti, „destinat cultivarii zarzavatului pentru nevoile echipelor voluntare ce faceau caramizi la Ungheni”.
Nu se cunoaste exact data la care fratii Ghica au aderat la Miscarea Legionara, si nici Codreanu nu pomeneste nimic in acest sens, cert este insa ca acestia, impreuna cu mama lor, au fost de la inceput alaturi de acesta, ajutandu-l cu fonduri banesti, atat in 1922, cat si in 1926 cu ocazia plecarii acestuia la studii la Berlin si ulterior la Grenoble.
La intoarcerea lui Codreanu din Franta in 1927, Alexandru Ghica va fi mesagerul acestuia pe langa Alexandru C. Cuza in contextul scindarii statutarilor. Codreanu milita pentru unitatea Ligii, fapt care l-a indepartat de profesorul Cuza. In anii ’30, fratii Ghica nu au mai activat vizibil in Miscarea Legionara, datorita faptului ca au ocupat functii in magistratura. Ulterior, Alexandru Ghica a renuntat la magistratura, practicand avocatura. S-a casatorit cu fiica politicianului liberal Mihail G. Orleanu, devenind, astfel, cumnat cu avocatul Mihai M. Orleanu, viitorul prefect legionar al judetului Covurlui din timpul guvernarii legionaro-antonesciene.
In timpul „marii prigoane”, ca unul dintre apropiatii lui Codreanu, Alexandru a fost arestat si intemnitat. Daca in februarie 1937, Nae Ionescu se arata iritat de refuzul lui Codreanu de a colabora cu regele Carol al II-lea, iar in noiembrie 1937 isi exprima reticenta fata de pactul de neagresiune electorala cuIuliu Maniu dar, dupa asasinarea acestuia, va fi cel mai mare inamic al impacarii cu regele. Disparitia sa relansa ideea de reconciliere dintre rege si Miscare.
A doua zi dupa moartea lui Nae Ionescu, va aparea o asa-zisa Marturisire de credinta a „fostilor membri ai Miscarii Legionare”, in care liderii legionari principali se pun la dispozitia regelui pentru salvarea Coroanei si a Tarii. Documentul este semnat de trei dintre membrii fondatori ai Legiunii Arhanghelul Mihail (Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Ilie Garneata) si de alti comandanti legionari, printre care : Vasile Iasinschi, Radu Gyr si Alexandru Ghica. Aceasta Marturisire de credinta a fost dublata de un apel catre fostii camarazi si membri ai Miscarii Legionare in care se arata ca, fiind „…monarhisti prin plamada noastra sufleteasca, carlisti prin framantarile noastre de la 1927, slujitori credinciosi ai Majestatii Sale Regelui Carol al II-lea…”, fostii legionari sunt chemati „…la cea mai sfanta dintre datorii: aceea de a aseza mai presus de orice, interesele si destinele Patriei si a Tronului nostru romanesc”. Scopul acestei declaratii era oprirea asasinarii liderilor legionari, ordonata de catre Carol al II-lea.
