Angelica sau iarba ingerilor este planta care a fost cultivata in gradinile manastirilor inca din Evul Mediu, fiind recomandata pentru proprietatile sale medicinale si condimentare si pentru aroma deosebit de placuta, cu gust dulce-amarui. Multiplele mijloace de vindecare a bolilor fizice si psihice cu ajutorul preparatelor din angelica arata valoarea deosebita a darului pe care ingerii l-au oferit oamenilor spre pastrarea sanatatii. Orice gospodar este indemnat sa-si cultive in gradina proprie aceasta „iarba a ingerilor“ sau „iarba Sfantului Spirit“ si va avea o farmacie a casei permanent deschisa. Cunoscuta sub denumirile de angelica, aglica, antonica, anghelina si buchinis, planta cuprinde circa 50 de specii, dintre care cea mai valoroasa este Angelica archangelica a carei denumire de gen vine de la cuvantul latin angelus – inger, iar denumirea de specie, din combinatia dintre cuvantul grecesc arho-primul si aggelos – inger, ducand la credinta ca a fost adusa pe pamant de un inger si recomandata oamenilor pentru pastrarea sanatatii.
In Evul Mediu, angelica era considerata un adevarat panaceu pentru multe suferinte fizice si psihice care se puteau vindeca sub ocrotirea ingerilor protectori. insasi denumirea stiintifica ar fi legata de un vis al unui om sfant, care ar fi trait in Evul Mediu si caruia i-a aparut Sfantul Mihail si i-a aratat planta care va putea vindeca molima de ciuma din localitate. Intr-adevar, toti bolnavii care tineau in gura o bucata din radacina Sfantului-Spirit, deveneau imuni la aceasta boala foarte contagioasa. Din amintiri transmise de la generatie la generatie, se spune ca „iarba ingerilor“ a salvat de la moarte un mare oras european bantuit in secolul al VII-lea de o epidemie de ciuma. Multe secole la rand , s-a crezut ca angelica ar avea virtuti magice, fiind folosita contra farmecelor si a deochiului. Mamele aveau grija sa puna radacini de angelica in scaldatoarea copiilor bolnavi, avand forta de a chema ingerul pazitor la capul copilului care se va insanatosi curand.
Preparatele din organele vegetale care folosesc „iarba ingerilor“ sunt foarte eficiente in numeroase afectiuni maladive. La nivelul aparatului digestiv au fost constatate efecte favorabile in: gastro-duodenita cronica, arsuri stomacale, ulcer gastroduodenal, dispepsii de origine hepato-pancreatica, stimularea secretiei pancreatice, hepatite, ciroze, dischinezie biliara, dureri de stomac, vome spastice, crampe stomacale, colici, enterite, balonari, rectocolita ulcero-hemoragica, constipatii, bulimie pe fond nervos (pofta necontrolata de mancare). Se folosesc: decoctul din radacini si seminte; tinctura (luand cate 1 lingurita de 3-4 ori pe zi, inainte de mese); pulbere din radacini si seminte uscate si macinate fin care se tine sub limba timp de 5 minute.
Pentru bolile aparatului respirator exista efecte in: astm bronsic, bronsite cronice, epidemii de gripa, tuse, febra, tuberculoza, fortificarea bronhiilor, sinuzita. Se folosesc: decoct din radacini si seminte uscate; tinctura din radacini; ulei volatil din seminte luat in doze reduse; mestecarea semintelor de 3 ori pe zi ceea ce reduce frecventa bolilor cu 50%. Uleiul din seminte corecteaza dificultatile de concentrare. Pentru intarzierea in dezvoltarea mentala si in dificultati de concentrare la copii si scolari, se foloseste uleiul din seminte cu rol de excitant cerebral. La gusa exoftalmica se indica macerat timp de 8 ore din radacini proaspete. Pentru eruptii tegumentare, eczeme, plagi, acnee, contuzii, ulceratii, muscaturi de caine turbat si afectiuni bucale se utilizeaza: comprese cu decoct din radacini proaspete si frunze crude; comprese cu tinctura diluata. in anemii provocate prin pierderi hemoragice, boli infectioase si convalescenta prelungita, se recomanda tinctura din radacini. Pentru intarzierea procesului de imbatranire este indicat uleiul eteric din seminte in doze reduse, cu rol de excitant cerebral. A devenit cunoscut ca Annibal Camoux, care s-a stins din viata in anul 1759, la varsta de 120 de ani, mesteca premanent bucati din radacini de angelica.
