Toti ne simtim, la un moment dat, nefericiti, ca urmare a unei schimbari care a intervenit in viata noastra, a pierderii cuiva drag sau simplu, cum spunea Freud, ca urmare a “mizeriei cotidiene”. Sentimentele dureroase care acompaniaza aceste stari sunt, in mod normal, necesare si tranzitorii, dar pot insemna foarte bine si o oportunitate de a ne imbunatati viata personala. Depresia afecteaza mai mult de 10% dintre pacientii care frecventeaza cabinetele de psihologie si atinge 20% dintre pacientii care sufera de boli cronice. Fara indoiala, atunci cand depresia persista si prejudiciaza viata cotidiana, poate fi vorba de o tulburare depresiva. Gravitatea, durata si persistenta altor simptome sunt factori care fac diferenta dintre tristetea normala si un sindrom depresiv.
Depresia cronica se caracterizeaza prin majoritatea simptomelor care apar in cazul depresiei propriu-zise. Acestea sunt simptome mai putin intense care dureaza mult timp, minim doi ani. Simptomele au fost descrise ca un “voal de tristete” care afecteaza majoritatea activitatilor curente. De obicei, nu apar tulburari in alimentatie si nici ale apetitului sexual. Este posibil ca datorita duratei prelungite a simptomelor, pacientii care sufera de depresie cronica sa nu arate schimbari aparente a comportamentului zilnic, desi au mai putina energie, o negare generala si un sentiment de nemultumire si disperare.
Simptomele se inrautatesc o data cu trecerea timpului. Multi pacienti pot suferi de depresie dubla. In acest caz, mai expuse sunt femeile. Un studiu realizat de cercetatorii americani au aratat ca mai mult un sfert dintre pacientii care s-au vindecat de depresie cronica, au suferit o recadere dupa cinci ani. Persoanele care sufera de depresie atipica, de obicei mananca si dorm foarte mult, au o stare generala de nemultumire si un sentiment puternic de respingere.
Cauzele depresiei sunt rezultatul actiunii factorilor genetici, biologici si a mediului ambient. Cauzele biologice de baza ale depresiei sunt asociate anormalitatilor in eliberarea anumitor neurotransmisori cheie (mesageri chimici ai creierului), in principal serotonina, acetilocolina, catecolaminele. Gradul alterarii mesagerilor chimici poate fi determinat cu ajutorul altor factori, cum ar fi anomalii structurale cerebrale usoare, tulburari de somn sau susceptibilitate genetica. Este foarte probabil ca in cazul femeilor, hormonii feminini, estrogenul si progesteronul, sa joace un rol important in aparitia si dezvoltarea depresiei. Nivelurile anormale ale anumitor hormoni de stres si crestere, de asemenea pot fi implicate in depresie.
Anumiti experti cred ca tristetea este un raspuns la anumite situatii, in cazul carora rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor si eforturile active par fara succes (insucces profesional, compromis de autoritate…). Intr-un stadiu normal, durerea produsa de raspuns ii proportioneaza individului initiativa de a renunta si, de asemenea, un raspuns pasiv, care ii permite individului sa treaca printr-o perioada de ganduri profunde, inainte de a lua o decizie de schimbare comportamentala. Depresia ca si alteratia (caracterizata prin pesimism, lipsa de autostima si lipsa totala de initiativa) se poate dezvolta daca exista obiective intangibile si daca persoana in cauza nu are o atitudine pozitiva care sa o ajute sa-si schimbe directia in viata. Aceste situatii se intalnesc, in special, in cadrul societatilor foarte competitive, carora le lipseste suportul social, iar mediile de comunicare promoveaza imagini intangibile.
Depresia este o boala care poate afecta pe oricine, independent de varsta, rasa, clasa sociala sau sex. Desi exista evidente care sugereaza ca depresia a luat proportii in ultimii ani, un studiu realizat de-a lungul a 40 de ani, a aratat ca cele mai predispuse depresiei sunt femeile sub 45 de ani. Se estimeaza ca in tarile dezvoltate, depresia afecteaza intre 10% si 15% dintre populatie.
Pacientii care sufera de depresie beneficiaza de diferite optiuni pentru tratament, care includ psihoterapia, administrarea antidepresivelor sau ambele. In general, studiile indica combinatia antidepresivelor, cu psihoterapia, ca fiind cea mai eficienta metoda de tratament. Se estimeaza faptul ca doar 40% dintre pacientii afectati de depresie cronica raspund favorabil doar medicamentelor, in timp ce 60% raspund combinatiei terapiilor. Un studiu a aratat o rata de raspundere de 73% prin folosirea terapiei cognitive comportamentale si a nefazodonei, un nou antidepresiv. Alte studii sugereaza, de asemenea, ca beneficiile persista atunci cand terapia cognitiva se alatura regimului medicamentos. Pentru persoanele la care terapia farmaceutica si psihoterapia nu dau rezultate, exista alte tehnici sigure si benefice, precum terapia electroconvulsiva. In cazurile grave, cand pacientul nu raspunde la nici un fel de tratament conservator, se poate folosi psihochirurgia. Majoritatea pacientilor care sufera de depresie acuta raspund la prima sau la a doua incercare a tratamentului. Cu toate acestea, mai mult de doua treimi dintre pacientii depresivi, in special batranii, nu recurg la nici o forma de tratament. Majoritatea pacientilor pot fi tratati in cadrul unei sedinte psihiatrice sau intr-o forma ambulatorie. Putini sunt cei care prezinta un nivel al depresiei care poate fi suficient de grav pentru a necesita spitalizare in scopul protejarii persoanei si a neplacerilor pe care si le poate provoca singura.
