Societatile moderne sunt cele care au inventat notiunea de individ. Psihologii considera ca grupul are o importanta capitala in formarea noastra. “A fi cu” este expresia sentimentului nostru de atasare la umanitate si de a ne construi propria noastre identitate. Din momentul in care trebuie sa traim impreuna cu ceilalti, incepem sa ne raportam la ei. “Imi amintesc ce am simtit cand am fost pentru prima data la un meci de fotbal, ne marturiseste Ana Maria T., de 31 de ani. “Eu care pana atunci nu fusesem in viata mea la un meci pe stadion, m-am lasat prinsa in entuziasmul general. A fost o experienta interesanta: am descoperit un sport pe care l-am tratat superficial pana atunci. Ca orice novice am trecut in extrema cealalta, devenind o impatimita de fotbal.” Dupa cum observam, Ana Maria nu s-a multumit cu descoperirea unui nou centru de interes, ci s-a trezit animata de dorinta de a impartasi cu ceilalti acest eveniment. si in cazul Elenei B., 28 de ani, intalnim aceeasi situatie. “Asta-primavara, o prietena mi-a dat niste bilete la un concert rock. Am fost surprinsa, cu atat mai mult cu acest gen de muzica nu este pe gustul meu. Prietena mi-a marturisit ca nu vrea sa piarda concertul, dar ca nu are cu cine sa mearga. Dintr-o data am simtit ca vreau si eu sa merg, desi nu am nici un album al trupei respective.”
Apartenenta la un grup. Pentru a merge cu valul este nevoie de doua ingrediente esentiale in dezvoltarea noastra: sa fii cu… si sa fii la fel ca… Precum bebelusul care isi imita mama in gesturi si expresii, adultul a stiut sa-si conserve acest reflex care se traduce prin “Sunt ca tine, deci sunt cu tine”. Nevoia naturala de integrare, nevoia legitima de apartenenta la un grup si de identificare cu membrii sai prin adoptarea codurilor lor, poate fi satisfacuta, dupa cum se vede, intr-un mod foarte simplu si natural. Beneficiul este imediat. Este vorba de recunoasterea individului ca membru al grupului. Daca sunt amator de vacante la tara, imi plac pantofii cu toc si ma dau in vant dupa muzica dance, asta nu inseamna ca una exclude pe cealalta. Vrand-nevrand, intotdeauna vom face parte dintr-un grup, zic sociologii. Facem parte dintr-o mare “familie”. “Cred ca aceasta societate individualista de care se tot vorbeste nu este decat o amagire pentru a ne face sa credem ca suntem unici. Evident ca suntem unici in felul nostru, insa exista tendinte care intotdeauna ne vor impinge catre un grup sau altul. Avem nevoie sa ne atasam de oameni care gandesc ca noi, simt ca noi, au aceleasi gusturi ca ale noastre”, dupa cum afirma sociologul Pierre Cohen–Hadria.
A nu-ti pierde individualitatea. Vrem sa fim unici dar totodata inconjurati de ceilalti. Vecinii nostri locuiesc in Sydney, Pekin sau New York. Atunci cand mergem cu “turma”, fenomenul se intampla la scara globala. Ne uitam la “Spitalul de Urgenta” in versiune planetara si citim cu totii “Harry Potter”, oricare ar fi continentul de care apartinem. Este totusi foarte dificil sa ne stapanim aceasta dorinta de a trai la unison daca vrem sa fim unici, singulari. Si asta pentru ca exista riscul sa fim expulzati din grupul de care apartinem.”E normal sa iti doresti sa te faci remarcat prin originalitate vestimentara, dar si daca te remarci prea tare, risti sa fii expulzat din grup. Numai adolescentii nu risca nimic, ei nu fac parte din sistemul de piata, au inca dreptul sa se imbrace foarte indraznet.” Daca nu urmezi o miscare care se inscrie in obiceiurile firesti ale vietii, risti sa ramai in afara societatii. Daca te raliezi la tendinta generala, nu inseamna deloc ca iti pierzi individualitatea. Diana L. isi aminteste care a fost prima ei reactie cand au aparut telefoanele mobile: “Mi se parea jenant sa vorbesti oriunde la telefon, sa fii gasit oricand in acest fel, sa nu mai ai liniste si intimitate, pe strada, la masa, la serviciu, tot timpul sa sune telefonul in geanta. Telefonul fix de acasa imi era suficient. Prietenii mei ma priveau ca pe o demodata. Pana la urma am cedat si mi-am cumparat anul trecut un mobil, mai ales ca in meseria mea de nutritionista trebuia sa fiu gasita de clienti. Lipsa mobilului incepuse sa-mi aduca prejudicii.
Sa nu depasim masura. Lucrurile se complica cand suntem luate de val, ceea ce tradeaza o oarecare lipsa de discernamant. Violeta P., 35 de ani, isi aminteste de vremea studentiei: “Eram pe atunci solicitata de unii dintre prieteni care aveau un comportament mai “militant”. Ei ne influentau sa nu mergem la cursuri sau sa iesim in strada, sa militam pentru tot felul de idei marunte. Marturisesc ca si eu am urmat aceste grupuri. Sigur ca am amintiri frumoase din acea perioada, dar acum, peste ani, ma incearca un sentiment de amaraciune pentru ca imi dau seama ca imi lipsea discernamantul.”A nu fi ca toata lumea, a spune “Asta nu-mi place”, cand altii fac invers, a afirma sus si tare ca esti altfel decat ceilalti, te-ar putea scoate din grupul din care faci parte. Ideea este ca trebuie sa urmezi grupul dar sa ramai tu insati. Iata de ce trebuie sa ne alegem cu grija anturajul, ramanand vigilenti cand lucrurile iau o intorsatura anapoda.
Mai lasa un timp… norocului. Esential este sa ramai in armonie cu dorintele tale, cu tine insati. Catherine Fourment explica: “Odata cu maturitatea ne definim cel mai bine dorintele si aspiratiile. Ne-am consacrat adolescenta intrebarilor, cautarilor pentru a ne cunoaste mai bine, iar acum decantam ceea ce vrem cu adevarat. Pentru aceasta explorare, apartenenta la mai multe grupuri este de bun augur. Devenim mai complecsi, evoluam mai frumos, cultivandu-ne curiozitatea in sfere diverse. Totul este posibil din momentul in care incepem sa dam sens actelor noastre. Sa ai pareri personale este foarte bine, insa acestea trebuie sa fie rezultatul unei armonii intre ceea ce suntem si ceea ce facem. Numai astfel putem face parte dintr-un grup, o miscare care ne convine, fara sa ne simtim constransi. Daca tendinta in grup nu ne convine, nu-i nimic, vom gasi curajul sa mergem contra curentului. Si de ce nu, sa ne creem noi propria miscare”.
