O trauma ne poate ingenuchea pentru o vreme, dar, daca reusim sa o depasim, putem sa devenim de neinfrant, cel putin asta spun specialistii. Psihoterapeutul Anca Kosina explica pentru Gandul cum putem cunoaste succesul dupa o astfel de experienta.
Atunci cand vorbim despre o “trauma”, ne referim la un eveniment intens din viata unei persoane, ce ii depaseste limitele, posibilitatiile de adaptare. “Trauma se caracterizeaza prin acele excitatii ce depasesc pragul de toleranta al unui subiect, adica un eveniment sau o situatie in care reflexul de aparare este insuficient.
In functie de factorii care o determina, trauma poate fi fizica sau psihica (emotie intensa care determina o modificare cu caracter permanent a personalitatii, tradusa printr-o sensibilizare la emotiile ulterioare).
Trauma dezorganizeaza viata psihica, generand efecte patogene durabile, daca nu se iau masuri de insanatosire. De obicei, o trauma fizica este insotita si de una psihica”, spune psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gandul.
Exista situatii de viata care au potential traumatizant, de la separarea de persoanele dragi, situatiile de abuz ori pierderea locului de munca si pana la accidente, conflicte ori catastrofe naturale. Este posibil ca fiecare dintre noi sa fi parcurs la un moment dat o situatie traumatizanta”, spune psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gandul.
In urma evenimentului traumatic, se pierde ceva din noi, se creeaza in interiorul nostru o ruptura. Rareori insa oamenii deceleaza trauma, cel mai adesea facandu-se vizibile efectele pe care ea le are in viata fiecaruia.
O trauma poate afecta o persoana la nivel emotional, fizic, cognitiv, comportamental si relational. “Anxietatea, fobiile, sentimentele exagerate de frica, vina, rusine sau neputinta, atacurile de panica, pot fi semne ca un eveniment in care cineva a fost implicat sau la care a fost expus si-a pus amprenta traumatica asupra sa. Simptomele emotionale sunt adeseori insotite de manifestari fizice ale efectelor traumei: lipsa apetitului, dificultati de somn, scaderea nivelului de energie si disfunctiile sexuale.
De asemenea, nu este deloc neobisnuit ca, din dorinta de a masca simptomele traumei, unele persoane sa adopte comportamente compulsive si adictive: abuzul de alcool, droguri, mancare. Altele pot manifesta simptome cognitive, dificultati de concentrare, scapari de memorie, refuzul de a lua decizii.
In lipsa unui tratament adecvat, persoana risca sa fie coplesita de efectele traumei, dezvoltand blocaje in unele aspecte de viata. “In astfel de conditii poate parea greu de crezut, dar exista si efecte pozitive pe care traumele le pot avea asupra persoanelor. Ceea ce era de mii de ani observat si surprins de omul simplu in folclor sau literatura, deci nu doar de specialisti in cadrul cabinetelor de psihoterapie, adica abilitatea omului de a extrage utilul dintr-o experienta adversa, care bulverseaza intreaga organizare psihica a individului, a aparut si ca obiect de studiu in cercetarile stiintifice ale psihologilor.
Succesul este definit ca mobilizarea eficienta a resurselor individuale si sociale, ca raspuns la risc sau amenintare, mobilizare ce duce la rezultate mentale sau fizice pozitive. Se realizeaza astfel o intoarcere la starea de echilibru, persoana respectiva constientizand ca evenimentul traumatic, desi greu de trait, o ajutat-o sa invete ceva, sa isi imbunatateasca anumite caracteristici ale personalitatii sau relatiilor ei”, mai spune Anca Kosina pentru Gandul.
Unii oamenii ies din evenimentele adverse cu abilitati noi. Pentru a face fata, ei sunt fortati sa invete ceea ce n-au stiut anterior evenimentului. “Aceste abilitati se pot referi la gestionarea unor relatii sau contexte ale lumii externe sau la autocunoastere, la “managementul” lumii interioare, cu conflicte, zbateri sau temeri personale. Oricare ar fi abilitatile sau cunostintele nou capatate, ele vor putea fi aplicate in rezolvarea problemelor viitoare.
Orice trauma, “pune in genunchi” o persoana, dar atunci “cand se ridica”, acesti oameni dispun de o noua abilitate, ei sunt mai pregatiti sa faca fata unei lumi impredictibile. Ei devin flexibili in confruntarea “necunoscutului’’.
Se dezvolta o anumita incredere in viitor – “am supravietuit acum, deci sunt capabil sa infrunt o situatie dificila”. Trecerea printr-o experienta dureroasa sau dificila are de asemenea si consecinte sociale. Astfel, daca persoana considera ca ajutorul celor implicati a fost cu adevarat sustinator, se poate intari sentimentul de securitate in aceste relatii.
Se realizeaza practic o modificare a unor scheme de gandire, de actiune, o cresterea a ceea ce numim intelepciune. Cu alte cuvinte, cresterea posttraumatica se produce in mai multe domenii ale vietii individului.
Indiferent ca ne place sau nu, daca acceptam sau nu, noi nu vom putea evita niciodata consecintele alegerilor noastre personale. Este important insa sa invatam din ceea ce traim, sa simtim ca evoluam cu fiecare pas pe care il facem in viata noastra”, concluzioneaza psihoterapeutul pentru Gandul.
