Un moment uluitor pentru mine, unul socant, a fost de curand cand, la sesiunea omagiala din Parlamentul Romaniei, l-am vazut pe fostul presedinte Traian Basescu alaturi de ceilalti sef de stat si in proximitatea MS Margareta. Nu mi-a venit sa cred ca asa ceva este posibil. Presedinte fiind si chiar in aceasta calitate, Basescu i-a adus una dintre cele mai grave ofense Regelui Mihai, nu numai opunandu-se ca acesta sa se adreseze poporului roman prin intermediul Legisativului, dar mai mult chiar, acuzandu-l pe nedrept de fapte extrem de grave. Si, totusi, zilele trecute, acelasi Traian Basescu, fara sa-si fi exprimat intre timp vreun regret, fara sa fi retractat nimic din afirmatiile anterioare, s-a pus mot in rand cu cei mai importati reprezentanti ai stului roman. La omagierea Regelui Mihai. Ce a cautat acolo?
Traian Basescu i-a succedat la Presedintia Romaniei lui Ion Iliescu. Acesta din urma avusese doua mandate prezidentiale intregi si o jumatate de mandat imediat dupa evenimentele din decembrie 1989. In jumatatea de mandat si in primul mandat, aparandu-si cu dintii puterea nu prea legitima obtinuta in calitate de emanat al asa-zisei revolutii, a avut un comportament mai mult decat inadecvat fata de Majestatea Sa regele Mihai I al Romaniei. Nu i-a permis acestuia accesul in tara si l-a impachetat cu brutalitate de doua ori. Prima data chiar in Aeroportul Otopeni, a doua oara dupa ce l-a fugarit si i-a organizat o ambuscada pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Dar Ion Iliescu, chiar daca nu a regretat in mod sincer ceea ce a facut, macar s-a prefacut ca regreta. Iar ulterior a gasit formula de a-si prezenta scuzele. Cel de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu a insemnat o reconciliere cu tara, o reconciliere cu Majestatea Sa, dar si o desprindere a Romaniei de orbita Rusiei, careia Ion Iliescu i-a ramas intotdeauna dator, precum si o accelerare a drumului Romaniei catre Uniunea Europeana si NATO. Este adevaat ca intre cele doua mandate pline ale lui Ion Iliescu a existat, prin vointa cetatenilor Romaniei, si un mandat al Dreptei, prin Presedintia lui Emil Constantinescu. Acesta, inainte de a fi sustimut pentru cea mai inalta functie in stat, i-a promis lui Corneliu Coposu, care l-a desemnat pentru candidatura, ca in eventualitatea in care va castiga alegerile, va initia un referendum pentru ca romanii sa se pronunte asupra formei de stat, republica sau monarhie, iar daca romanii urmau sa opteze pentru monarhie, s-ar fi retras, lasand-o pe Majestatea Sa in cea mai inalta pozitie din stat. Nu a fost onorat acest angajament. In schimb, Adrian Severin, aflat azi in penitenciarul de maxima siguranta de la Rahova, la acea data ministru al Afacerilor Exterene, a avut doua initiative, ambele incununate de succes. Si la care am fost nu numai martor, ci si implicat. El a gasit solutia juridica pentru ca Majestatea Sa sa primeasca inapoi cetatenia romana, fara sa faca o solicitare in acest sens si a avut exceptionala idee, pe care i-a transmis-o Regelui prin intermediul meu, de a intreprinde un lung si dificil periplu in statele monarhiste ale Uniunii Europene, pentru a pleda in favoarea intrarii Romaniei in NATO. Ceea ce Majestatea Sa a si facut, dupa ce proiectul lui Severin a fost omologat de presedintele Emil Constantinescu si de Guvernul Ciorbea.
Si iata ca dupa cel de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu, dupa ce Majestatea Sa revenise in tara si lucra pentru tara, un asa-zis lider al Dreptei, Traian Basescu a iesit public si l-a acuzat pe Regele Mihai ca si-a tradat tara punand la cale evenimentele din 23 august 1944, ordonand arestarea lui Ion Antonescu, intoarcerea armelor de catre Romania in urma insurectiei si ca apoi i-a tradat a doua data pe romani, abdicand. L-a acuzat, nici mai mult nici mai putin, decat de lasitate pe ultimul maresal al Romaniei, pe cel care a reusit sa evite o distrugere cvasi-totala a acestei tari si a salvat milioane de vieti prin scurtarea celui de-al Doilea Razboi Mondial cu opt luni.
Cel tradat de istorie, cel abandonat de marile puteri in mainile Moscovei, fara sa fi fost prevenit asupra intelegerilor de la Yalta, cel alungat de catre comunisti pentru a face loc cu forta unei dictaturi proletare si pentru a converti o monarhie intr-o republica, cel care, in intreg exilul, a continuat sa reprezinte cu cinste si demnitate poporul roman iar apoi s-a pus din nou in mod direct si nemijlocit in slujba acestuia, declansand o veritabila ofensiva pro-NATO, a fost taxat de un vremelnic politician de la Bucuresti, cu o pronuntata precaritate intelectuala si culturala, drept un tradator de neam.
Acesta fost comportamentul lui Traian Basescu, care ii va marca vesnic Presedintia, un comportament pe care nu l-a regretat niciodata, pentru care nu si-a cerut scuze nici direct si nici indirect si care a insemnat o noua rusine traita in direct de catre romani.
Iar acum, cand Regele Mihai nu mai este printre noi, cand s-a sfarsit practic cea mai glorioasa dinastie din istoria Romaniei, cand are loc o sesiune solemna de comemorare a Regelui Mihai, Traian Basescu vine si, cu o nesimtire uluitoare, se pune mot langa Coroana, in speranta ca mediatizarea maxima a acestui eveniment ii va reface cat de cat imaginea vestejita.
Cum de nu i-a fost rusine lui Traian Basescu sa se prefaca in urma cu cateva zile ca il omagiaza pe Regele Mihai I al Romaniei? Cum de nu i-a fost rusine sa se aseze in linie cu MS Margareta, cu Patriarhul Daniel, cu monseniorul Robu, cu Emil Constantinescu sau chiar, culmea, cu Ion Iliescu? Cat de jos a cazut acest individ? Cat de josnic poate fi?
Sorin Rosca Stanescu, jurnalist
