In perioadele in care frigiderul era o raritate in casele oamenilor, in gospodarii existau diferite procedee pentru a tine cat mai mult timp produsele alimentare.
Un album gastronomic editat in secolul XX se mentioneaza diferite modalitati de a mentine alimentele chiar si cateva luni, unele dintre ele fiind uitate chiar si in comunitatile rurale.
Astfel, pentru a pastra ouale batranii foloseau apa de var: „iea vas stins, toarna apa peste dinsul pana va prevesti si se va satura apa, mesteca bine apoi lasa mestecatura sa sa limpezeasca, scurge apa cea limpede si toarn-o in vasul in carele ai pus ouale, incat sa prevesteasca peste dinsele de vo doua degete, dupa aceasta inchide ori astupa vasul bine si da-i pace la un loc de racoare, insa sa nu inghete. Prin acest chip ouale se pot pastra mai multe luni“.
Pentru a pastra laptele, se recomanda „o lingura de hrean aruncat intr-o oala de lapte, fie ca sa se puie in pivnita, fie ca sa tie la vint“. Totodata, pentru a mentine cat mai mult timp carnea pe timpul verii, se spunea ca poti folosi carbuni pisati. Carnea trebuia acoperita cu un strat gros de carbuni pisati si pusa in pivnita, iar in acest mod ramanea proaspata chiar si 8 zile: „Vrind sa pui carnea aceasta la foc, spal-o intii de carbuni si apoi pune-o la fert“. Pentru a scoate pestelui de iaz mirosul si gustul de glod se foloseau tot carbuni, care trebuiau pusi in apa in care se fierbeau pestii.
In cazul in care gospodarii voiau sa evita ca branza si casul sa faca vierni, alimentele trebuiau acoperite cu pojarnisp sau cu frunze de meteacan. Pentru a pastra strugurii pentru iarna, se recomanda asezarea lor in paturi, intre tarate uscate sau cenusa: „pentru a le da un gust mai bun ca de poama proaspata, pana a nu se aduce la masa strugurii, sa se pue 4 sau 5 minute in apa calda si apoi sa se usuce la loc rece“. Totodata, pentru a pastra piersicile era indicata invelirea lor cu calti de canepa si introducerea lor in ceara topita, iar apoi trebuiau tinute in pivnite adanci si cu umiditate scazuta.
