Un mic sat din Vaslui s-a transformat, timp de mai multe luni, in centrul religios al tarii. De ce? Un portret al parintelui Arsenie Boca, despre care unii localnici cred ca lacrimeaza, a adunat credinciosi din intreaga Romanie. In comuna Puscasi, judetul Vaslui, o alta aparitie a adunat un numar impresionant de credinciosi. Inca din luna mai, mii de oameni din toate colturile tarii vin sa se roage la portretul parintelui Arsenie Boca. Multi sunt convinsi ca tabloul este inzestrat cu puteri miraculoase si lacrimeaza. Majoritatea au aflat de la televizor de presupusa „minune”.
La o luna de la aparitia fenomenului, oamenii continuau sa vina la troita unde se afla portretul, fiind convinsi ca tabloul le poate rezolva problemele.
– De ce-am venit? Am venit sa vedem minunea cu ochii. Suntem bolnavi, poate Dumnezeu face minuni si pentru noi.
– Ne-am decis sa venim aicisa ca sa vedem si noi visul cu ochii.
– Credem, cum sa nu? Credem in Dumnezeu, in Maica Domnului si in Parintele Arsenie Boca, acuma savedem si noi…
De la Pasti, casa familiei Motau, proprietarii tabloului, a devenit centrul religios al judetului. Totul a inceput dupa ce o vecina a alertat tot satul, sustinand ca a vazut cum portretul lacrimeaza. In lipsa unei expertize a portretului, pelerinajul a capatat dimensiuni neasteptate. Sotii Motau sustin ca tabloul ii ajuta sascape de unele probleme de sanatate.
Claudiu Motau, proprietarul troitei: „Cred ca o minune dumnezeiasca, ca altceva nu… Nici nu pot sa-mi inchipui altceva. Multumesc si bunului Dumnezeu si parintelui Arsenie, care a venit la noi in centrul Moldovei… Sunt bucuros ca sotia se simte bine! In acel moment, am simtit intr-adevar ca traim, prin parintele Arsenie, prin Dumnezeu, prin toate astea…”
Viorica Motau, proprietara troitei: „Am Parkinson, diabet, hipertensiune, insuficienta de oxigen si mai multe, operatie de coloana. Merg si ma inchin in fiecare dimineata. Azi n-am fost, ca am fost sa tai un pui… Si n-am avut timp sa ma ridic, sa ma mai duc…
-Puneti faptul ca va simtiti mai bine pe seama icoanei?
Viorica Motau: „Hmm, sa zicem… Dar… Asa zice, cape baza icoanei, dar in rest nu m-am imbunatatit. Eu poate n-am avut suficienta credinta, de ce sa nu recunosc. Cred, zic ca poate ma fac mai bine dar…”
Comuna Puscasi a iesit din anonimat odata cu acest eveniment. Numarul din ce in ce mai mare de credinciosi a convins primaria sa amenajeze o parcare si sa puna bancute pentru pelerini. Edilul este de parere insa ca fenomenul se va stinge in timp.
Nicolae Ignat, primar comuna Puscasi: „A fost o mare fericire, bucurie! (…) supararea mea este ca este spatiu foarte restrans si omul nu are loc sa se extinda. Am vrut sa amplasam un chiosc cu racoritoare si alte trebuinte, dar vedeti ca este foarte ingust acolo.”
-Va ganditi la turism religios?
Nicolae Ignat: „Eu nu ma gandesc. Si sa va spun de ce. Din cauza ca aceasta vointa, dorinta de vizitare sa stiti ca se va stinge in timp. Asta-i parerea mea. Gandesc totusi ca in viitor, daca chestiunea ia amploare si putem face si ceva amenajari, sigur ca putem sa si incasam ceva, cota parte. Dar deocamdata sa nu credem ca ne imbogatim din lucrul asta!”
Pe parcurs, a aparut insa si interesul financiar. Biserica din localitate vinde lumanari cu 60 de bani bucata, iar la troita a aparut o cutie a milei. Mai mult, unii oameni organizeaza deja pelerinaje, cu microbuzul.
– Cati oameni ati mobilizat astazi?
– Am avut 41, dar 2 persoane n-au venit. Una n-a avut incredere, alta a avut musafiri. Eu am incredere in toate. Si-n asta, indiferent, vad pe la televizor! Ma uit, toate minunile, tot, am incredere intr-ansele. Am incredere sa fiu si aici si sa ma inchin indiferent si la copacul cela, daca vad ceva intr-insul si acolo mi se pare ceva suspect si stiu ca e puterea lui Dumnezeu.
In ceea ce-i priveste pe proprietarii troitei unde pelerinii se aduna, acestia sustin ca banii care s-ar strange sunt folositi in scopuri caritabile. Dar si caspera sa extinda curtea ca sa faca loc vizitatorilor.
Claudiu Motau, proprietarul troitei: „In momentul in care se aduna o suma de bani… Deci, am dat la Suceava, la trei maicute pentru un copil bolnav, ceva de genul asta. Cand o iesit intr-o duminica, prima duminica atunci, toti banii i-am dat. Vrem sa infiintam o fundatie acuma, pentru biserica, pentru toate ce se mai poate intampla. Noua nu ne trebuie, ca noi avem cu ce trai, multumim lui Dumnezeu, nu prin asta am trait noi, si nici nu vrem sa traim din asta. Ca mi-e si frica de Dumnezeu, poate Dumnezeu ne incearca, indiferent de ce se aduna aici, noi suntem pentru a ajuta.”
Fenomene „la marginea credintei”
Teologii si sociologii cred ca astfel de manifestari ale credintei dovedesc ca sentimentul religios depaseste uneori granitele Bisericii. Ele au mai degraba legaturacu o mediatizare excesiva. Mai ales in cazul parintelui Arsenie Boca, considerat de multi romani drept sfant, desi nu a fost canonizat oficial de Biserica.
Mirel Banica, antropolog: „Ele sunt oarecum in marginea sferei de actiune a bisericii. Ceea ce trebuie retinut in tot acest val este faptul ca mass-media a jucat un rol enorm in aceasta amplificare a fenomenului numit Arsenie Boca, parintele Arsenie Boca.”
Andrei Plesu, eseist si filosof: „Eu ma tem putin si am tot spus-o: as vrea ca Biserica sa actioneze corector. Exista o tendinta de alunecare spre magie. Minuni, profetii… Vad tot timpul in ziare: “O noua profetie despre sfarsitul lumii”, “Parintele monah Cutare a spus ca se va intampla”, ori nimeni nu stie cand va fi. Vad mereu minuni anuntate facute de icoana, de nu stiu ce. S-ar putea sa fie adevarat, eu nu sunt de principiu impotriva. Dar mi-aduc aminte acum de o pagina de-a lui Nae Ionescu, vorbea de o sanctificare care a avut loc in Serbia, la un moment dat. Si spunea: “E curioasainclinatia asta a bisericilor ortodoxe in special sa facasfinti locali”. Sfantul e prin definitie un element de universalitate. Nu exista “Sfant al Tecuciului”. Un sfant e sfant! E un pericol si asta sa facem una-doua sfinti. Ca aud ca se pregatesc… S-ar putea sa-l vedem sfant si pe Eminescu! Nu cred ca l-ar fi interesat tipul asta de posteritate.”
