Provin din sudul Asiei, unde, conform dovezilor istorice, sunt folositi in alimentatie de acum mai bine de 10.000 de ani. Apoi castravetii s-au raspandit in intreaga lume, incepand din antichitate. Rand pe rand, Egiptul, Grecia si apoi Roma au adoptat in culturi aceasta leguma racoritoare si cu gust inviorator. Pe teritoriul Romaniei, castravetii sunt aclimatizati de peste 2500 de ani, si tot de atunci sunt folositi ca medicament, dar si ca planta magica.
In prezent, la noi sunt cunoscute doua varietati ale castravetelui, dintre care cea mai frecvent intalnita este "castravetele de muraturi", cunoscut si drept "castravete romanesc", de dimensiuni ceva mai mici, cu coaja aspra, buburoasa, si de un verde deschis la culoare. Castravetele de salata, numit si "castravetele bulgaresc", este in schimb lunguiet, poate atinge pana la patruzeci de centimetri lungime ori mai mult, coaja lui este neteda si de un verde inchis. La noi, aceasta ultima varietate creste mai mult in sere si o gasim in magazine cu precadere in sezonul rece. Ambele varietati au proprietati vindecatoare identice, insa nu au fost multa vreme luate in serios, poate si datorita compozitiei lor chimice, noteaza formula-as.ro. Castravetele este alcatuit in proportie de 96,5% din apa, are foarte putine calorii (un kilogram de castraveti are o consistenta mai mica decat o felie de cascaval), nu contine nici un fel de grasimi si doar o cantitate infima de substante proteice. In schimb, aceasta leguma contine o cantitate impresionanta de potasiu, de fier, de siliciu asimilabil, de magneziu si de fosfor, care in cea mai mare parte sunt depozitate in coaja castravetelui. De altfel, in aceeasi coaja gasim si cea mai mare parte a vitaminei C, a vitaminei A si a vitaminelor din complexul B, a enzimelor care intervin in procesul digestiei si al metabolismului, a compusilor sulfurosi. In lumina acestor date, cercetatorii afirma ca fara coaja castravetele nu are nici macar jumatate din valoarea sa terapeutica, care nu este deloc de neglijat. D.F.
