Mastita reprezinta infectia sanului si apare îndeosebi la femeile care alapteaza. Principalele manifestari ale bolii sunt durerea, înrosirea si umflarea sanului. Una din cinci femei care alapteaza se îmbolnaveste de mastita, în cursul primelor sase luni de viata ale copilului. La femeile care alapteaza, mastita poata aparea din cauza unei infectii bacteriene, mai ales daca mamelonul este crapat sau iritat, ca urmare a unei tehnici de alaptare necorespunzatoare. Bacteriile trec din gatul, gura sau nasul copilului în canalele lactofore, din cauza acestor crapaturi sau iritatii. Femeile care alapteaza sunt predispuse aparitiei bolii, deoarece, din cauza golirii incomplete a sanului, laptele invadeaza tesutul mamar din jurul mamelonului, inflamandu-l si favorizand aparitia infectiei. De obicei, inflamatia apare la un singur san, îndeosebi în primele doua luni de la nastere, fiind însotita de stari de oboseala si de epuizare fizica.
În unele cazuri, mastita poate aparea si în afara lactatiei. Femeile care nu alapteaza pot fi afectate din cauza infectarii unor leziuni de la nivelul sanului (taietura sau muscatura), în cazul unor boli organice (sifilis, tuberculoza), a extinderii unei infectii virale sau bacteriene din alta regiune a corpului, precum si din cauza piercing-urilor nesterilizate.
Factorii de risc pentru aparitia mastitei sunt golirea incompleta a sanului la alaptare, un „episod“ anterior al bolii, diverse afectiuni care scad rezistenta organismului, precum lupusul si anemia, interventii chirurgicale anterioare la sani. De asemenea, unele dispozitive speciale pentru alaptare pot reduce sau chiar bloca fluxul laptelui.
Simptomele variaza în functie de forma acuta sau cronica a bolii. Mastita acuta, care se observa frecvent în timpul lactatiei si care apare în primele saptamani dupa nastere, se manifesta prin umflarea mamelonului, aparitia unei zone rosii, calde si dureroase pe san, oboseala, febra, durere sau senzatie de arsura pe durata alaptarii. Mastita cronica se manifesta prin senzatia de greutate a sanului, existenta unor tumori multiple si prin scurgeri mamelonare. Simptomele sunt evidente în a doua parte a ciclului menstrual.
Mastita se poate agrava, mai ales în lipsa tratamentului, simptomele fiind mai pronuntate, atat în cazul mastitei acute, cat si al celei cronice. În acest caz, pe langa simptomele enumerate mai sus, apar tahicardia (cresterea pulsului peste 100 de batai pe minut), ganglionii axilari pe partea sanului afectat cresc în volum, devenind durerosi, iar scurgerea de la nivelul mamelonului se modifica, fiind galbuie si mai densa.
Tratamentul mastitei acute si cronice necomplicate consta în aplicarea de comprese calde, respectarea unui orar strict pentru odihna si alaptarea frecventa din sanul afectat. În cazul în care simptomele nu se amelioreaza în 12-24 de ore, medicul recomanda administrarea de antibiotice si analgezice pe o durata de 10-14 zile, dupa 48 de ore de tratament simptomele reducandu-se simtitor. În cazul mastitei cu scurgeri purulente, se recomanda întreruperea alaptarii, pana la disparitia simptomelor. Cazurile cronice necesita uneori tratament chirurgical. Alaptarea este întrerupta pentru trei-patru saptamani, pana la cicatrizarea sanului.
