Preotul Francisc Doboş, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice, transmite un mesaj de mobilizare pentru români în pragul alegerilor pentru Parlamentul European, dar și al referendumului pe justiție convocat de președintele Iohannis.
Hotnews:
"Românii trebuie să iasă din lâncezeală" și să meargă duminică să voteze pentru alegerile europarlamentare și pentru referendum, care este foarte important în primul rând din punct de vedere moral, spune Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București.
"Cu toții avem acele imagini când așteptăm să ne scoată apa din casă cineva, stând noi încă la birtul satului, să vină cineva să ne salveze. Să ne salveze de noi înșine, de propria noastră lâncezeală – socială, morală, relațională", a declarat preotul, pentru HotNews.ro. El crede că, de multe ori, avem nevoie și să fim salvați de noi înșine.
Francisc Doboș merge duminică să voteze pentru că, spune el, este un cetățean responsabil.
"Toate alegerile sunt spre folosul nostru dacă sunt folosite atunci când ni se dă posibilitatea să spunem fie da, fie nu, fie pentru unul, fie pentru altul. Dar să ieșim din lâncezeală și să nu mai stăm la birtul satului când vin inundațiile peste noi și să vină ISU să ne salveze", afirmă purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București.
"Să ieșim din lâncezeală, din indiferență, din apatie. Oricum, ieșind din casă în fiecare duminică spre liturghie, trăirea în Dumnezeu ne responsabilizează și civil. Ca sa devenim cetățeni ai cerului trăind ca cetățeni buni aici, pe pământ, plătind taxele noastre, pentru ca toți să avem o viață civilă frumoasă în țara noastră și în lumea noastră", a adăugat preotul romano-catolic.
RFI:
Fiecare vot contează, atenţionează la unison partidele franceze încercând astfel să mobilizeze la urne cât mai mulţi alegători. Sondajele indică undeva la 60% rata absenteismului. În Franţa sunt înscrise pe listele electorale uşor peste 47 de milioane de alegători. 1,3 milioane de francezi s-au înscris deja pentru a vota în afara ţării. În cadrul UE, există şi state care nu autorizează votul propriilor cetăţeni ce locuiesc în afara ţării. Este cazul Irlandei, Cehiei, Maltei şi Slovaciei.
Principala teamă a partidelor din Franţa este absenteismul iar ultimele statistici le provoacă frisoane, comentează Le Monde.
La République en marche – partidul prezidenţial, Adunarea Naţională – formaţiunea de extremă dreaptă a lui Marine le Pen, conservatorii de la Les Républicains /Republicanii dar şi stângiştii de la Partidul Socialist – ansamblul formaţiunilor prezente în alegerile europene se îngrijorează de amploarea pe care ar putea să o ia absenteismul.
Conform sondajelor, mai puţin de un alegător din doi se va deplasa la urne pentru a-şi alege eurodeputaţii.
Doar 43% susţin că «sigur» vor merge, conform unei cercetări Ipsos ceea ce se poate traduce prin faptul că undeva între 41% şi 45% din votanţi nu îşi vor exprima opţiunea electorală în cadrul alegerilor de duminică.
Potrivit anchetei Ipsos, 42% dintre simpatizanţii ecologişti vor merge la vot, 43% dintre socialişti, 52% dintre alegătorii Adunării Naţionale. Formaţiunea care pare că a reuşit să îşi mobilizeze electoratul este partidul prezidenţial – La République en marche iar aici 56% dintre fideli susţin că «sigur» se vor deplasa la urne pentru a-şi depune buletinul de vot.
Privind la cifre, candidaţii nu mai doresc altceva decât să îşi mobilizeze alegătorii şi insistă pe ideea că « fiecare vot contează ».
contributors.ro:
A apărut cel de-al doilea volum din memoriile istoricului Lucian Boia. Cartea cuprinde perioada atingerii maturității ca istoric si se concentrează pe realizarile profesionale și pe călătoriile în străinatate. Printre altele, este relatat felul cum a luat naștere, la initiativa lui Lucian Boia, Comisia Internațională de Istoriografie, realizare aproape neverosimilă pentru un român aflat sub regim comunist. Un capitol este dedicat relațiilor cu Securitatea.
(…) În încheierea volumului aveți un capitol despre relația dvs cu Securitatea.
L.B: Păi, trebuia să-l scriu și pe ăsta, nu? Ce pot să spun e că am scris corect. N-am încercat să ascund ceva sau să deformez. Eu am avut această naivitate… nici nu îmi puneam întrebarea că aș putea să fiu întrebat de securitate de ce fac una sau alta. Acum privind în urmă era imposibil să scapi de Securitate, gândiți-vă, am abordat nu știu câți istorici americani, nu știu câți istorici francezi, cu francezii am avut legături la vârf, Le Roy Ladurie, Pierre Chaunu, Scoala nouă franceză, Ecole des Annales, apoi Comisia de Istoriografie și toate astea… păi pentru mult mai puțin Securitatea te întreba măcar de sănătate. Am explicat în carte cum au stat lucrurile. Aș vrea să-mi văd și eu dosarul. Nu există un dosar la CNSAS, Lucian Boia, sunt convins că trebuie să existe la … nu zic unde, undeva, ar trebui să existe sau poate nu mai există…
Ce arhivă?
L.B.: Mă gândesc tot la arhive specializate. Nu există un asemenea dosar. Ce am spus am spus în deplină cinste Pe ei interesa să mă monitorizeze și să știu treaba asta. Cred că ar fi fost greu acum să-mi dea la cap și pentru ce să-mi dea că nu făcusem ceva anti-comunist, dar făcusem o chestie inedită, să mă lansez singur în asemenea relații internaționale. Odată ce am făcut-o, cred că interesul lor, mai degrabă decât să mă desființeze, era să mă monitorizeze și să mă țină într-o zonă care nu era în mod declarat și nu era în niciun fel ostilă Securității sau comunismului. Ca sa nu trec de linia roșie. În orice caz nu mi-a cerut niciodată să zic ceva anume, să întreb ceva nume pe cineva, să detaliez. S-au mulțumit cu informațiile pe care le-am dat eu despre mine și, sigur, pomenind relațiile cu străinii, că asta-i interesa. Si nici n-aveam ce să spun, că nici acești străini nu veneau să facă propagandă anti-comunistă. Și erau niște relații pur profesionale, ei nu aveau nimic de ascuns. Pe cât am putut, bineînțeles că n-am spus o serie de lucruri, mai ales când am început să ies în Occident, am comunicat doar chestiunile de ordin oficial, care oricum erau cunoscute. Aveam un colocviu, mă întâlneam cu niște istorici occidentali, în rest ce mai făceam eu pe acolo am ținut pentru mine. Și aș fi foarte curios să știu dacă securitatea știa mai mult decât am spus eu și dacă știa mai mult de ce nu m-au întrebat niciodată, poate nu știau… habar n-am. Aș fi primul foarte curios să-mi văd dosarul de securitate din care să rezulte clar ce a vrut securitatea cu mine, care a fost strategia lor. N-am de unde să știu, doar să construiesc eu niște scenarii.
