Vorbim, scriem, vrute si nevrute despre sistemul de sanatate din Romania. Mai ales despre cele nevrute, din pacate. Lucrurile bune scapa ochiului nostru, pentru ca sunt rare, dar, de aceea, ar trebui scoase si mai mult in evidenta, atunci cand se intampla.
Traim cu senzatia ca sistemul privat de sanatate ne ofera mai mult, noua, pacientilor. Pe bani, e drept, dar, uneori doar pentru servicii de cazare mai bune. In cel de stat ne plangem ca nu sunt bani, dar uitam ca problema de fapt consta in factorul uman, cel care gestioneaza acei bani, in cele mai multe dintre cazuri sifonati spre beneficiul propriu. Oamenii din spitale le pot face mai curate, mai ordonate, orientate spre binele pacientului, oricare ar fi el, le pot incarca de stare de bine, de speranta, asa cum se poate vedea si din randurile scrise de Ana Maria Caia pe pagina sa de Facebook.
”De joi seara traiesc intr-o stare de continua uluire. Am ajuns cu fiica mea la Institutul National de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Bals", la camera de garda, pe seara, la indicatiile medicului de familie, dupa ce trecusem si printr-o clinica privata pentru consult, unde ne-am dus boi si-am venit vaci, vorba aia veche. Aveam niste emotii groaznice, statusem cu ea o zi internata acolo, acum 13 ani, intr-o mizerie fizica si-un dezastru uman si moral greu de redat in cuvinte. Imi amintesc cum erau 35 de grade in saloane, afara cald, copilul febril si un medic m-a certat ca stau pe culoar cu copilul in curent.
Cand am ajuns acum la camera de garda, m-a luat cu lesin: curat, frumos, rapid, zambete, rezolvat situatii, sistem informatizat care stia ca mai fusesem acolo cu copilul acum 13 ani, prin urmare ii aveau CNP-ul si datele.
Medicii ireprosabili, de la atentie pentru bolnav la respect de-ala adevarat pentru copil, cu grija sa nu-i lezeze demnitatea, sa n-o faca sa se simta inconfortabil. Cu ne scuzati ca trebuie sa asteptati 5 minute si altele asemenea care nici in privat nu se intampla neaparat. Recunosc ca-i greu si asa, ca te-astepti vesnic la un mic abuz, la o mica luare la trei pazeste, asa ca am intrat intr-o stare de anxietate cumplita: or vrea astia ceva de la mine, or fi medici pe bune, ma rog, nu prea stiam cum sa reactionez. Pana am ajuns eu acasa sa iau bagajele, copilului ii recoltasera analizele si era vesela ca un cintezoi de ce simpatice sunt asistentele si cum zambesc si cum n-o doare.
Saloanele au doua paturi complet automatizate, foarte confortabile, curatenia e curatenie, pur si simplu luna, obiectele de mobilier colorate si practice, frigider maricel, prize cate vrei, plasma pe perete, baie proprie, dezinfectant la intrare, dezinfectant la chiuveta. Intra doar mamele (rarisim tati, la schimb cu mama), cu papuci si halat de unica folosinta. Nu miroase a spital, a mancare, a inchis. Sectiile au o receptie la intrare la care stau asistente, infirmierele preiau orice e nevoie de dus in saloane. Mancarea e buna, sigur, de spital, dar arata bine, e gustoasa, vine in farfurii de portelan estetice.
Si totusi, socul cel mai mare nu e ca sunt conditii materiale, ca pe-astea le cumperi cu bani. Uimirea vine de la personalul spitalului. In viata mea n-am vazut infirmiere atat de simpatice, vesele, spirt la treaba, impartind zambete cand impart mancarea, intreband de sanatate. Asistentele asemenea, rabdatoare, iscusite si iar si iar zambind si zambind, de zici ca le-au scolit in Germania. Medicii vin in salon sa-ti explice ce si cum daca iti trebuie, vorbesc cu tine, nu sufera de niciun sindrom de superioritate, nu te simti nici mic, nici prost, nici nervos in prezenta lor. Si zambesc, domle, zambesc, de parca chiar ar sti ca nu-i costa nimic sa faca asta”, a scris Ana Maria Caia, pe Facebook.
Ce mai putem spune? Felicitari personalului de la Institutul National de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Bals" si sa dea Domnul ca starea intalnita aici sa devina virala contamineze si celelalte unitati medicale din Romania!
