Seful de Cabinet al lui Erdogan a declarat ca, pentru Turcia, NATO nu este o necesitate. Ceea ce inseamna, nici mai mult nici mai putin, ca a doua mare putere NATO s-ar putea retrage din organizatie. Pentru Romania, consecintele ar fi uriase. Dar ce legatura exista intre pozitiile acestui important jucator geopolitic si achizitia Ministerului Apararii de rachete Patriot? Aparent, niciuna. Dar numai aparent.
Donald Trump l-a batut amical pe umar pe presedintele Klaus Iohannis la intrarea in Casa Alba iar pretul imediat si cat se poate de palpabil este un contract de patru miliarde de dolari. Prin care achizitionam baterii de rachete Patriot din Statele Unite. Zilele trecute Rex Tillerson, seful Departamentul de Stat a facut o spectaculoasa descindere la Bucuresti. Extrem de scurta si foarte eficienta. Imediat dupa plecarea sa, majoritatea parlamentara s-a mobilizat si a urnit procedura de aprobare pentru prima transa in valoare de aproape un miliard de euro. Mai mult, in culisele puterii se vorbeste despre o solicitare facuta de inaltul demnitar american ca, incepand din 2018, Romania sa mareasca procentul destinat Apararii de la 2 la 2,5 %. Aceste informatii sunt pur si simplu spectaculoase.
In mediile expertilor militari nu a avut loc nicio dezbatere la capatul careia sa se stabileasca in mod clar, in functie de provocarile prezente si viitoare, prioritatile Romaniei in materie de Aparare. In aceste conditii, se incheie totusi fel de fel de contracte prin care achizitionam coverte, blindate, avioane multirol si, iata, rachete Patriot. Prima intrebarea care se pune este daca asemenea achizitii extrem de costisitoare sunt facute pe o logica militara sau comerciala sau ele reprezinta doar un deal politic. Iar a doua intrebare se refera la efectele unei eventuale retrageri a Turciei din NATO si daca aceasta va fi sau nu benefica pentru Romania. Sa incercam sa raspundem.
Achizitia de rachete Patriot nu are aproape nicio logica din punct de vedere militar. Oricat ar parea de curios. Acest sistem a fost creat in urma cu circa 35 de ani si, oricat de mult a fost upgradat intre timp, este depasit. Expertii afirma ca numai una din trei rachete isi atinge tinta. Bateriile nu acopera o raza de 360 de grade. Ele trebuiesc de fiecare data pozitionate, ceea ce le reduce eficienta. Exista un sistem mult mai performant, creat tot de americani si importat de armata israeliana dar decidentii au considerat ca Romania nu trebuie sa aiba inca acces la o asemenea tehnologie. Ca si in cazul aeronavelor multirol F16, ne inzestram pe bani grei cu armament de recuzita. Si fara a urma o regula a prioritatilor stabilita dupa dezbateri responsabile in interiorul Statului Major. Din aceasta perspectiva, decizia este mai putin militara si mai mult politica.
Ratiunea care ne-a condus la asemenea achizitii, ultima fiind cea de rachete Patriot, nu este nici de natura comerciala. Daca am fi luat in calcul raportul pret-calitate, altele ar fi fost aeronavele multirol de care avea nevoie Armata Romana si altele rachetele destinate apararii antiaeriene. Si cu totul altele conditiile financiare. Ca sa dau doar un singur exemplu, Polonia cumpara si ea acelasi tip de rachete Patriot si inca intr-un numar mai mare, mai mult decat dublul achizitiilor Romaniei, dar a obtinut aplicarea procedurii offset. Ceea ce inseamna ca sumele de bani cheltuite se intorc sub forma de investitii americane in industria de Aparare a Poloniei. Noi nu ne-am batut pentru acesta inlesnire si nu am obtinut-o. Mai e necesar sa precizez si faptul ca aceste rachete Patriot sunt mai scumpe cu circa 20% decat ultima generatie de rachete cu tehnologie mult superioara, fabricate tot de americani. In fine, bomboana pe coliva este data de o informatie scapata de sub control chiar de catre inaltul demnitar american. Acesta ne-a cerut ca, pe parcursul acestui an, sa luam legatura cu societatea de consultanta de la Washington si sa achitam contravaloarea primului lot de rachete. Asadar avem parte si de un intermediar.
Faptul ca noi achizitionam rachete Patriot si alte tipuri de tehnica, militara fara a exista in spatele deciziilor ratiuni de ordin militar sau macar de natura comerciala, nu este neaparat un lucru rau. Daca si numai daca deal-ul facut, indiferent cat de costisitor ar fi, se dovedeste a fi pozitiv sub aspect politic si geostrategic. Este o ipoteza ce merita nu numai avuta in vedere ci si dezvoltata.
Din ce in ce mai multe voci afirma ca, pentru parteneriatul strategic cu Statele Unite, care, teoretic cel putin, dar probabil si practic, ne garanteaza securitatea, trebuie sa platim un pret. Asemenea achizitii ar reprezenta o parte a respectivului pret. La fel cum prezenta noastra cu militari pe toate teatrele de razboi, alaturi de trupele americane, reprezinta un alt pret. Dar cat de mare poate fi castigul?
Castigul poate fi foarte mare, in masura in care situatia din interiorul NATO evolueaza in directia sugerata de seful de Cabinet al lui Erdogan si de Erdogan insusi iar Romania va sti sa isi joace in mod inteligent rolul in cadrul parteneriatului militar si politic. Cel mai rau lucru care se poate intampla si care poate afecta grav echilibrul militar in intreaga Euroasie, schimband pur si simplu raporturile de forte, este iesirea Turciei din NATO. Una dintre consecintele imediate ar fi necesitatea dizlocarii urgente si relocarii uriasei baze militare de la Incirlik, care consta in principal intr-un depozit operational de bombe termonucleare. Daca Turcia paraseste NATO, baza trebuie relocata undeva si, din punct de vedere geostrategic, Romania ar putea fi candidatul ideal.
Dar la acesta situatie se poate ajunge chiar si in conditile in care Turcia nu iese din NATO. Raporturile in prezent sunt extrem de tensionate intre Ankara si Washington si nu exista nici cel mai mic semn de ameliorare. In aceste conditii, oricand poate fi repetat gravul incident cand, ne amintim, la scurt timp dupa ce lovitura de stat anti-Erdogan a esuat, Turcia a interzis orice trafic aerian in baza de la Incirlik. Incirlik a devenit astfe neoperational. Istoria se poate repeta iar consecintele pot fi dramatice pentru Statele Unite si NATO. In consecinta, ipotetic cel putin, relocarea ramane in picioare, chiar si fara iesirea Turciei din NATO.
Amplasarea acestei baze termonucleare pe teritoriul Romaniei ar crea evident o serie intreaga de complicatii. De exemplu, cea mai importanta provocare este, daca procedand astfel, Romania se transforma intr-o tinta a unui eventual prim atac atomic anti-NATO sau, dimpotriva, in absenta unei conflagratii nucleare, Romania devine un stat de neatacat. Punctul meu de vedere, pe care nu doresc sa-l bag pe gatul niciunui cititor dar pe care totusi
imi permit sa-l afirm, este ca, intr-un asemenea scenariu, nu numai parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite ar fi pe deplin garantat pentru o lunga perioada de timp dar si pozitia geostrategica a Romaniei se va intari considerabil. Dar chiar daca aceasta baza va fi relocata in alta parte decat in Romania si chiar daca Turcia nu iese din NATO, importanta si rolul jucat de Romania printr-o politica inteligenta elaborata la Bucuresti poate creste exponential. In oricare varianta, Romania poate deveni cel mai important actor politic al flancului sud-estic al NATO.
Si iata cum o decizie care, pentru multi, poate fi scandaloasa, cea legata de achizitionarea rachetelor Patriot, se poate transforma pana la urma, daca o analizam strict din perspectiva politica, chiar daca calculul este cinic, intr-o optiune pozitiva.
Sorin Rosca Stanescu, jurnalist
