vineri, 29 martie, 2024

Preparate tamamduitoare din clei de albine

Distribuie:

Publicat:

Propolisul, numit si „clei de albine“ sau „penicilina ruseasca“, este un produs apicol extrem de pretios. Consta dintr-un amestec de substante rasinoase, lipicioase, de culoare verde-bruna sau cafenie, cu aroma placuta de rasina si balsamuri. Este prelucrat de albinele lucratoare dupa colectarea unor produse biologice din cel putin 20 de specii de arbori care produc secretii rasinoase si anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacan, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini si ramuri tinere, petiolul frunzelor si scoarta (salcie, prun). La aceasta materie rasinoasa, albina adauga secretiile glandelor salivare care contin enzime, ceara si alti compusi biochimici.

În functie de natura afectiunilor maladive, propolisul se utilizeaza sub diverse forme:

– tinctura de propolis: se iau 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 900, se lasa la macerat, în întuneric, cu agitare zilnica timp de 7 zile, se strecoara în sticlute de culoare închisa si se consuma cate 30-50 picaturi puse pe o felie de paine sau în miere, de 2-4 ori pe zi, cu o ora înainte de mese. Nu se recomanda diluarea cu apa deoarece anumite substante din compozitia propolisului precipita în contact cu apa devenind insolubile si trec prin organism fara efect;

– extract alcoolic de propolis: se iau 150 g propolis brut pulverizat fin care se pune la macerat, în întuneric, cu un litru alcool 900, agitand zilnic. Dupa 7 zile se strecoara prin tifon si se trece în sticlute brune pentru pastrare timp îndelungat. Se consuma cate 20-40 picaturi în 100 ml lapte sau apa calda, cu o ora înainte de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusa pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si împiedica infectia;

– apa de propolis: se prepara din 5 lingurite tinctura de propolis la 200 ml apa rece; are efecte excelente în combaterea stomatitelor si a cariei dentare (prin clatirea gurii) si în tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita);

– spray de propolis: se pulverizeaza de la distanta de 10-15 cm în tratarea unor afectiuni externe (ulcer varicos de gamba, plagi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni);

– miere propolizata: se combina o lingurita de tinctura de propolis cu 3 lingurite de miere. Se recomanda la copii cate ½ lingura de 3 ori pe zi pentru întarirea sistemului imunitar si pentru combaterea infectiilor respiratorii si intestinale. Adultii anemici vor lua cate o lingura de 3 ori pe zi ca biostimulator, marind rezistenta fizica si înlaturand oboseala;

– sirop de propolis: se prepara dintr-o lingurita propolis brut maruntit în 250 ml apa care se fierbe pana cand lichidul scade la jumatate; se strecoara, se îndulceste cu 2 linguri de miere si se consuma cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 lingurite pe zi);

– unguent de propolis: peste 50 grame untura încinsa la foc mic se pun 3 linguri tinctura de propolis si o bucata de ceara de marimea unei alune; se amesteca bine timp de 10 minute, se ia de pe foc si se amesteca în continuare pana la întarire. Preparatul se pastreaza în frigider si se foloseste în tratament extern pentru vindecarea unor rani usoare, eczeme, arsuri si contuzii;

– propolis brut: o bucata de propolis de marimea unei alune se suge în gura, ca pe o bomboana sau guma de mestecat, astfel ca principiile active sa aiba efect local. Se recomanda în infectii la nivelul gurii, în faringite si amigdalite. Faptul ca adera puternic pe dantura este un inconvenient si necesita o spalare repetata;

– pulberea de propolis: se obtine prin razuirea propolisului brut si se pastreaza într-o cutie închisa ermetic pentru a fi utilizata în tratarea ranilor si arsurilor mari.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img