Scriitoarea, poeta si eseista Mioara Cremene a murit la varsta de 91 de ani, inmormantarea acesteia urmand sa aiba loc vineri, la Paris, au declarat pentru MEDIAFAX surse apropiate familiei.
Scriitoarea Mioara Cremene a incetat din viata pe 18 aprilie, la Paris.
Nascuta pe 6 septembrie 1923, Mioara Cremene a parasit Romania in 1969, revenind in tara dupa Revolutia din 1989. Inscrisa la Conservator (la clasa lui Victor Ion Popa), a debutat editorial in 1951, cu piesa in versuri “Malina si cei trei ursuleti”, prima dintr-o serie de aproape douazeci de titluri de carti pentru copii.
A lansat in tara, dupa cinci ani de interdictie de publicare, mai multe volume de versuri, un roman, care a obtinut premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (“Marirea si decaderea planetei Globus”, 1968), o excelenta carte de memorialistica – “La ce foloseste Parisul? Evocari si dileme din exil” (in colaborare cu Mariana Sipos, 2000) si, in perioada 1993 – 1995, a tradus in colaborare cu fiul ei, Adrian Cremene, scrierile lui Heinrich von Kleist (“Opere”, doua volume).
Intr-un interviu publicat pe site-ul scriitoarei, Mioara Cremene declara ca a ales sa il traduca pe Kleist fiind “una dintre descoperirile pe care le-a facut in bibliotecile de la Cluj”. “La Bucuresti traiam intr-o atmosfera de proletcultism. Ce era proletcultismul in ultima instanta? Ideea ca traditia incepe de la noi, cultura incepe cu noi, daca e posibil. Aveam o biblioteca destul de buna, aveam Ibsen in totalitate, spre exemplu. Iar Ibsen a fost unul dintre autorii mei importanti. In plus, citeam si vorbeam nemteste. La Cluj, l-am descoperit pe Kleist”.
De asemenea, intrebata cum a afectat-o cenzura, poeta afirma in acel interviu ca “tot ceea ce se publica mergea la Comitetul Central, la Sectia Culturala, de unde se primea acordul. Intr-un final, am ajuns in presa pentru copii. Peste 350 de scriitori s-au refugiat acolo. Pentru ca puteai spune niste lucruri oneste. Puteai spune povesti, puteai da drumul la imaginatie”.
In Franta, a realizat scenarii, filme de arta si telefilme (“Prietenul meu poetul”, consacrat lui Miron Radu Paraschivescu, “Metropoème”, premiat la Festivalul de la Cannes, in sectiunea Quinzaine des Réalisateurs, 1970), alaturi de sotul ei, cineastul Sergiu Huzum.
