News Flash:

Copiii care merg pe jos prin doua judete pentru a invata carte. „Cand ploua, te uzi tot. Cartile la fel. Racesti. Nasoala treaba“

25 Ianuarie 2020
603 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7834 RON (+0.0045)
USD: 4.4307 RON (+0.0066)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
646x404

Doisprezece copiii dintr-un sat izolat din Iaşi parcurg zilnic aproape zece kilometri pentru a învăţa carte. Micuţii se trezesc cu noaptea în cap pentru a ajunge la timp la şcoală şi pentru a nu fi atacaţi de câini, dimineaţa, când încă e întuneric, preferă să meargă în grup. Traseul lor este prin beznă: pentru vedea pe unde merg, copiii folosesc lanterna telefoanelor mobile.

Elevii din satul Poiana cu Cetate trec zilnic dintr-un judeţ într-altul, pe jos, pentru a putea să termine opt clase. Localitatea este situată la graniţa dintre două judeţe şi, de ani de zile, pentru că cea mai apropiată şcoală gimnazială este Protopopeşti, judeţul Vaslui, copiii merg până acolo pentru a studia.

Se trezesc în fiecare dimineaţă cu noaptea în cap şi, pentru că drumul până la şcoală străbate o pădure, copiii se aşteaptă unul pe altul pentru a merge în grup şi apăra astfel de animalele fără stăpân. 

Reprezentanţii Primăriei din care face parte Poiana cu Cetate, Grajduri, spun că de vină pentru situaţie sunt părinţii, că nu le-au solicitat microbuz. Primarul de acolo e în funcţie de 20 de ani. 

Mărturiile copiilor

Dintre cei doisprezece elevi navetişti, cel mai mult merge pe jos Alexandra Ioana Bălteanu. Copila stă, alături de familie, la capătul satului, şi merge zilnic în jur de 12 kilometri pentru a putea ajunge la şcoală. „Este foarte greu, şase kilometri de mers pe jos este, nu ştiu, foarte greu. Eu stau tocmai în deal, lângă pădure, sus. Sunt îmbrăcată foarte gros, dar tot frig îmi este. Nu este posibilitatea să mergem la altă şcoală, aşa că suntem nevoiţi să mergem aici”, spune fata.

Ceva mai aproape de ieşirea din sat stă Alexandru Alexa. La şase dimineaţă, pe un frig pătrunzător, când am stat de vorbă cu el, băiatul era înfofolit bine, însă ne-a spus tot îi frig „un pic aşa, la picioare”. „Este foarte greu să faci navetă. Când e mare zăpada, te uzi, îţi îngheaţă picioarele. Când plouă, te uzi tot. Cărţile la fel. Răceşti. Nasoală treabă! Mă trezesc la ora 6 şi la 6 şi jumătate ne vedem cu toţii la un băiat. Umblăm aşa, în grupuri, cum ar veni. Noi cum suntem mai mari pe cei mai mititei îi lăsăm în paza noastră, ca să meargă cu noi”, ne-a spus copilul. Acesta este în clasa a VIII-a şi spune că după ce termină ciclul gimnazial vrea să mergă la o şcoală profesională din Iaşi, unde să îşi caute un cămin. „Aş vrea să fie altfel, dar de unde posibilitate? Aş vrea să ne pună microbuz, să ne pună nişte becuri pe aici. Adică nu putem să venim în fiecare zi cu telefonul ca să...(n.r. facă lumină pe drum) la şcoală nu ne lasă cu el”, a mai spus copilul.

Citeste mai mult pe adevarul.ro

Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

Sponsorizat
Sponsorizat
Sponsorizat
Adauga anunt gratuit

© 2020 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1111 (s) | 35 queries | Mysql time :0.029675 (s)