marți, 19 martie, 2024

Dan Horgan : IZVOR DE APA VIE TRADITII DE CONSTANTIN SI ELENA

Distribuie:

Publicat:

 Sarbatoare in calendarul bizantin folosit de Bisericile Ortodoxe dar si de Bisericile Unite cu Roma, Sfintii Imparati Constantin si Elena este fixata pe data de 21 mai. Sarbatoarea ii evoca pe imparatul Constantin cel Mare si pe mama sa, Elena augusta sfinti imparati care au fost socotiti ,,intocmai ca apostolii”.

     Imparateasa Elena – Flavia Iulia Helena (c.248 – 329) a fost casatorita cu generalul roman Constantinius Chlorus, fiind mama Imparatului Sfantului Constantin cel Mare. A fost o femeie deosebit de credincioasa si cunoscuta pentru piosenia ei. A infaptuit pelerinajul in Palestina si in provinciile rasaritene, fiindu-i atribuite gasirea moastelor Sfintei Cruci a lui Hristos si aflarea ramasitelor celor trei magi. Se spune ca in timp ce era in pelerinaj, a vazut niste oameni ce duceau un mort pe o colina unde erau 3 cruci. Acestia il apropiau de fiecare dintre ele. Ajungand la ultima, cand mortul a atins crucea, a inviat. Asa a fost descoperita crucea pe care a fost rastignit Hristos.    

     Imparatul Constantin – Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, fiul generalului Constantin Chlorus si al sotiei sale, Elena s-a nascut la Naissus in jurul anului 274 si a decedat in mai 337, mai este cunoscut sub numele de Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost imparat roman intre 306 si 337, devenind conducator al intregului Imperiu Roman dupa infrangerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Legenda spune ca in toamna anului 312, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zarit pe cer, in plina zi, o cruce stralucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscriptia: ,,In hoc signo vinces” – ,,prin acest semn vei birui”; iar pe timpul noptii i s-a aratat in vis insusi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerandu-i sa puna acest semn sfant pe steagurile soldatilor sai, urmand sa fie protector in focurile bataliei. El pune crucea pe steagurile armatei sale si, cu numai 20.000 de soldati, ii invinge pe cei 150.000 ai lui Maxeutiu care se ineaca in Tibru. Sfantul Constantin intra triumfator in Roma si in 313, impreuna cu Liciniu, emite ,,Edictul de la Milano”, prin care se va pune capat persecutiilor, garantand libertatea credintei si a cultului.
Liciniu insa dezlantuie din nou prigoana si este invins de Constantin la Chrysopolis la 18 septembrie 324. Ramanand singur la conducerea Imperiului Roman, Constantin declanseaza o serie de reforme sociale, administrative si juridice bazate pe principii crestine. Alaturi de mama sa, ridica numeroase locasuri de cult si, la 11 mai 330, inaugureaza orasul Constantinopol, noua capitala a Imperiului.
    Imparatul Constantin i-a scutit pe clericii crestini de tribunalele civile, ingaduindu-le in acelasi timp laicilor sa-si supuna conflictele arbitrajului episcopal; a scutit Biserica de dari, inapoindu-i tot ceea ce ii fusese confiscat si i-a acordat dreptul de a primi legate si donatii; le-a acordat ajutor episcopilor, sprijinindu-i in actul de construire a lacasurilor de cult si de intretinere a clerului; a abrogat dispozitiile si legile contrare spiritului crestinismului; a ordonat restrictionarea luptelor de gladiatori si trimiterea condamnatilor la mine; a ordonat ingreunarea divorturilor, pedepsirea adulterului si a siluirii, a violului; a interzis aruncarea copiilor si vinderea lor, acordand ajutoare parintilor saraci; a luat masuri de protejare si ajutorare a saracilor, orfanilor, vaduvelor si bolnavilor.
     Prin legea data in anul 321, Constantin a generalizat repausul duminical in tot Imperiul Roman. Din anul 317, in Imperiul Roman, monedele au avut inscriptionat pe ele monograma crestina.
     Imparatul Constantin, cunoscand puterea lui Hristos, cel ce s-a rastignit pe cruce, a crezut in Hristos adevaratul Dumnezeu.
     Supunandu-se vointei lui Dumnezeu, a zidit in Vizantia o cetate mare si slavita, a infrumusetat-o cu toate podoabele si a numit-o dupa numele sau, Constantinopol. Apoi a mutat acolo scaunul sau de la Roma cea veche, poruncind ca acea cetate sa se numeasca Roma cea noua, incredintand-o apararii lui Dumnezeu si a Prea Curatei Maicii Lui.
     Participa in anul 325 la Sinodul I Ecumenic de la Niceea si este botezat impreuna cu maica-sa Elena, cea vrednica de lauda de episcopul de Nicomidia in anul 337 la 21 mai.
     Imparatul Constantin este ingropat in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol alaturi de mama sa.
    In calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor.
     In traditia populara se spune ca vara incepe la Sf. Constantin si Elena. Totodata este limita calendaristica pentru semanatul porumbului, al ovazului si meiului. In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usuca.
     In ziua de 21 mai, la pomenirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, in calendarul popular intalnim o sarbatoare adresata pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor. Traditia spune ca in aceasta zi pasarile de padure isi invata puii sa zboare. Sarbatoarea se tine ca sa nu manance uliul pasarile din curte.
     Tinand seama ca o noua generatie ameninta recoltele, era interzis sa se munceasca in aceasta zi. Cine lucreaza in aceasta zi, se spune ca i se usuca bucatele pe camp. Prin odihna de la muncile se preintampina distrugerea holdelor si a strugurilor de catre pasarile cerului.
     Este ziua in care pastorii hotarasc cine le va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului.
     Totodata se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia.
     Pentru apararea de fortele malefice, taranii se aduna in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile pentru a fi ferite de rele, pe timpul cat vor sta singure la stana. Tot acum femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tamaie si stropesc cu agheasma.

Un sincer ,,LA MULTI ANI” tuturor ce-si serbeaza ziua numelui.

                                                                                                  Dan Horgan

Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei. – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationala, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.  
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucuresti 2005
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Sarbatorilor Romanesti Editura Humanitas 1998
– Narcisa Stiuca – Sarbatoarea noastra cea de toate zilele, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tudor Pamfile, ,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img