Nasterea Maicii Domnului, prima sarbatoare importanta din cursul Noului An Bisericesc inceput la data de 1 septembrie. Sarbatoarea din 8 septembrie, numita in popor Sfanta Marie Mica, aminteste de evenimentul religios al nasterii Nascatoarei de Dumnezeu, care s-a petrecut in mod miraculos. Parintii Maicii Domnului, Ioachim, descendent al unui neam imparatesc, si Ana, descendenta din neamul lui David, oameni cu credinta in Dumnezeu, trecuti de prima tinerete, traiau cu speranta ca Dumnezeu le va binecuvanta casa cu un prunc. Pentru ca nu aveau copii, parintii ei, erau defaimati si huliti si ironizati de oamenii din comunitatea in care traiau, lipsa urmasilor fiind considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Mai mult, traditia spune ca Marele Preot de la Templu a refuzat public jertfa lor, numindu-i blestemati, ca nu aveau copii. Ioachim se roaga lui Dumnezeu in munti timp de 40 de zile iar femeia lui, stearpa si neroditoare, in gradina, sa le dea rod sfant pantecelui. Ana i-a promis lui Dumnezeu ca, daca acesta le daruieste copilul mult asteptat, pruncul va fi inchinat Tatalui ceresc, sa slujeasca in biserica.
Arhanghelul Gavriil s-a aratat pe rand celor doi soti, spunandu-le ca rugaciunea lor a fost ascultata. Ioachim a aflat primul despre binecuvantarea daruita lor de Dumnezeu, dupa care a fost vestita Ana: ,,Caci iata vei zamisli si vei naste pe fiica cea binecuvantata ceea ce a fost mai inainte de nastere fecioara, intru nastere fecioara si dupa nastere fecioara, si totdeauna fecioara, cu mintea, cu sufletul si cu trupul de-a pururea feciorelnic, prin care se va da mantuire lumii. Si se va numi Maria”.
Dupa unele traditii populare, Ana ar fi ramas insarcinata mirosind sau sarutand o frunza de par sau o floare, credinta care avea sa genereze si sintagma copil din flori pentru nasterea nelegitima. Pentru a-i multumi lui Dumnezeu pentru milostenia pe care le-a aratat-o, de la varsta de trei ani si pana cand a implinit noua ani, Maria lor a fost dusa la Templu.
In traditia populara intervalul 7- 9 septembrie este cunoscut sub denumirea de „zilele sacre” sau cercurile Sfintei Marii si care reprezinta hotarul astronomic dintre vara si toamna. Este ziua in care unele pasari precum randunelele isi pregatesc calatoria spre tarile calde, iar gazele si reptilele se retrag in pamant, inspaimantate de vremea tot mai rece. Acesta este semnalul pentru sateni sa inceapa semanatul graului, secarei si orzului, culesul viilor si a altor activitati agricole legate de sporul comunitatii unde se implineste aceasta datina. Se practica si „batutul” nucilor, pentru ca recolta lor sa fie bogata si in anul viitor. Se jupoaie coaja de pe trunchiul ulmilor, urmand ca fibrele copacului sa fie pastrate pentru legarea vitei de vie, in primavara.
Se culeg si ultimele plante si fructe de leac, ce vor fi pastrate in farmacia casei pentru sanatate. Dupa aceasta zi plantele nu mai sunt bune de leac si isi pierd puterile tamaduitoare. Totodata vremea incepe sa se strice, devenind capricioasa si mai racoroasa, cum se intampla in fiecare toamna lasata de la Dumnezeu.
Pe 8 septembrie se evita cusutul, mersul cu spatele, tunsul parului, aprinsul focul in vatra si nici sa se manance ceva gatit la foc, ca nu care cumva oamenii sa atraga asupra lor ghinionul si boli ce poceste fata. Din ajunul sarbatorii, fata nemaritata poarta in timpul acestei sarbatori frunze de navalnic in san pentru a se marita mai repede.
In traditiile populare romanesti, din ziua Nasterii Maicii Domnului nu se mai poarta palarie. De unde si zicala ,,A trecut Santa Marie/De-acum se spurca cainii-n palarie”. Vor fi puse la pastrare pana la Sfantul Gheorghe si in locul lor vor purta caciuli.
Totodata, femeile care vor sa nasca usor este bine sa se roage Fecioarei Maria si Sfintilor Ioachim si Ana, praznuiti in ziua de 9 septembrie, pentru „dezlegare usoara a pantecului”.
Traditia populara spune ca si aceste zile sacre trebuie cinstite prin rugaciune, prin fapte bune si prin impartirea de ofrande saracilor, pentru ca in familia respectiva sa se adune sporul si membrii familiei sa fie sanatosi pana la viitoarea recolta.
Exista obiceiul de a se aprinde candela la icoana Maicii Domnului, lasand-o sa arda acolo pe durata intregii sarbatori.
Peste 2,2 milioane de romani isi serbeaza onomastica duminica, de sarbatoarea Sfintei Marii. Dintre femeile care isi serbeaza onomastica, 1.398.464 se numesc Maria, 273.454 Mariana, 51.620 poarta numele Marinela si alte 31.149 Mioara, 25.947 de femei au numele Marina, 25.447 se numesc Marilena, 10.834 Marioara, 1.685 Mariuca. Totodata isi serbeaza ziua si 310.751 de barbati care poarta numele Marian, 102.620 care se numesc Marin si 3.332 care au fost botezati Marinica.
Acum este prilej de bucurie si se pot face urari de bine si sanatate nicidecum pe 15 august de Adormirea Maicii Domnului.
La multi ani tuturor ce poarta numele Maria si a derivatelor sale!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Arthur Gorovei. – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationala, Bucuresti, 1995.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Dumitru Balaet – ,,Constituirea miturilor fundamentale. Aspecte ale folclorului literar straroman”
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucuresti 2005
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Sarbatorilor Romanesti Editura Humanitas 1998
– Narcisa Stiuca – Sarbatoarea noastra cea de toate zilele, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxa, 2005
– Romulus Vulcanescu – ,,Mitologie Romana”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Romulus Antonescu – Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti, Editie digitala, 2009
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tony Brill – ,,Legendele romanilor”, vol. I, Legendele cosmosului, Editura Grai si
suflet – Cultura nationala, Bucuresti, 199.
-Tudor Pamfile, ,,Mitologia romana”, Editura ALL, Bucuresti, 1997
– Tudor Pamfile, ,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
