vineri, 29 martie, 2024

De ce este considerata normala pierderea sarcinii in primul trimestru

Distribuie:

Publicat:

Pierderea unei sarcini, indiferent de saptamana gestationala in care se petrece, este un eveniment dramatic si poate asocia nivele de intristare si amaraciune similare cu pierderea unui copil sau a unei rude apropiate. Avortul spontan este un subiect tabu, nu doar in Romania ci si in alte tari (Anglia de exemplu), iar asta nu face decat sa inrautateasca experienta cuplurilor care trec prin astfel de evenimente. Totusi, pierderea unei sarcini este un proces normal. 

O caracteristica a unui individ sau un proces prin care acesta trece este considerat normal daca este comun grupului din care face parte (populatiei umane). Normalitatea nu tine cont de directia emotiilor asociate (negative sau pozitive). Este normal ca o femeie sa piarda 50-80 ml de sange vaginal odata cu fiecare menstruatie. Este normal pentru ca marea majoritate a femeilor au aceasta caracteristica dupa ce trec prin pubertate si pana ajung la menopauza. Pentru ca menstruatia nu mai este un subiect tabu, pierderea sangelui respectiv nu asociaza emotii negative, ba din contra, absenta sangerarii sau prezenta ei in volume mici genereaza emotii negative (chiar daca exista o explicatie medicala pentru asta, ca de exemplu existenta unui sterilet hormonal sau urmarea unui tratament cu anticonceptionale). Pierderea aceluiasi volum de sange lunar din sangerari nazale (de exemplu) nu e normala pentru ca marea majoritate a oamenilor nu au aceasta caracteristica (de a avea sangerari nazale lunar).

Speranta de viata in Romania e in jur de 75 de ani (combinat femei/barbati). Un deces la 60 de ani este la fel de anormal ca si un deces la 105 ani, desi un caz asociaza emotii negative (a murit prea repede), iar celalalt asociaza emotii mai putin negative (a murit, dar totusi s-a bucurat de o viata mult mai lunga decat normalul). Un deces la 75 de ani e normal, desi asociaza emotii negative. Sa poti umbla 100 m dupa ce ai invatat sa pasesti e la fel de normal ca si a avea o hemoglobina de 13 g/dL (interval de referinta – normal – pentru femei 12 – 15.5 d/dL) pentru ca marea majoritate a persoanelor au valorile astea sau pot face activitatea respectiva. Sa intri la menopauza la 35 de ani e la fel de anormal cu o menopauza instalata la 65 de ani pentru ca marea majoritate a femeilor au menopauza in jur de 50 de ani. Ce vreau sa subliniez cu asta e ca marea majoritate stabileste normalul si ce e considerat normal din punct de vedere medical.

Este normal sa se moara de apendicita sau de hemoragie postpartum. Decesul face parte din evolutia naturala a diagnosticelor respective, iar pana nu foarte demult ambele diagnostice (si multe altele) insemnau deces in marea majoritate a cazurilor. Cu toate astea, medicina moderna are ca scop antagonizarea naturalului, a normalului, cu scopul de a prelungi viata si de a-i imbunatati calitatea impotriva firii naturale. Decesul in urma acestor diagnostice nu este considerat normal in contextul medicinii moderne pentru ca s-au gasit solutii pentru a denatura istoria naturala.

In multe cazuri medicina a reusit: infectiile considerate acum banale erau o cauza comuna de deces pana la descoperirea antibioticelor, fracturile duceau la invaliditate pana s-au descoperit metode eficiente pentru tratarea lor, hipertensiunea arteriala ducea la accidente vasculare cerebrale sau alte complicatii de organ in marea majoritate a cazurilor pana s-au descoperit medicamentele antihipertensive, diabetul scurta semnificativ viata pacientilor pana la descoperirea insulinei, hemoragia postpartum era frecventa si cauza deces in cazul unui procent semnificativ de femei pana la descoperirea medicamentelor uterotonice si a altor proceduri pentru oprirea sangerarii dupa nastere. Exemplele pot continua.

In alte cazuri, medicina a avut succes mai limitat. Chimio- si radio-terapia pot sa prelungeasca viata unor pacienti diagnosticati cu cancer, dar inca nu s-a ajuns la un tratament ideal care sa aiba o eficienta foarte mare si sa fie considerat o solutie (aproape) perfect eficienta in toate cazurile. Exista diferite nivele de progres in atingerea scopului medicinei moderne (de a prelungi viata si calitatea ei) in functie de problema adresata.

Un alt domeniu in care medicina a avut succes extrem de limitat pana acum este sarcina incipienta, primul trimestru de sarcina de la fecundatie pana la saptamana 12 de sarcina. Metodele terapeutice actuale au efect minim, daca nu 0 in marea majoritate a cazurilor. Cursul natural al evenimentelor in primele 12 saptamani este dificil, daca nu imposibil de influentat. Pierderea unei sarcini in primul trimestru e normala. Marea majoritate a sarcinilor se pierd in primul trimestru. Mai putin de o treime din sarcini ajung sa fie nascute cu un fat fiu care sa poata fi luat acasa. Asta nu e o informatie noua, dar din pacate nu e suficient de promovata si mediatizata, ceea ce duce la sentimente exagerate pentru cuplurile care se confrunta cu pierderea unei sarcini. Daca evenimentul ar fi perceput la nivelul de normalitate in care se incadreaza, experienta, desi negativa, ar fi mai usor de acceptat.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img