Primul pas spre fericire este, oricat de evident ar parea, sa incetezi sa mai fii nefericit. Cristophe André, colaborator fidel si de lunga durata al revistei „Psychologies“, autor al unor lucrari pe tema autorealizarii, propune un set de decizii. Ele pot deveni un program stabil pentru o viata implinita. Sa reusesti in viata inseamna, in opinia generala a psihologilor, sa-ti atingi obiectivele pastrand, in acelasi timp, relatii bune cu lumea din jur. Mai inseamna si sa ai o imagine de sine la fel de buna, dar fara sa-ti sacrifici personalitatea si nevoile pentru asta.
Oamenii zilelor noastre nu mai considera un ideal de viata reusita sociala care se cladeste pe nefericire. Dar, daca aspectele materiale ale vietii si, mai apoi, cele legate de relatii urmeaza o anumita logica, dimensiunea emotionala a unei vieti implinite, cu aspectele ei inconstiente (propriile conflicte interioare) si biologice (propriul temperament, de exemplu) se dovedeste mai greu de controlat. Fiintele umane au stiut dintotdeauna cat de dificil este sa atingi fericirea. Filozoful antic Aristotel ne-a invatat ca inteleptul nu aspira la placere, ci la absenta suferintei. Mai aproape de noi, scriitorul Jules Renard scria in Jurnal (intr-o excelenta traducere la Editura Nemira, 2007): Fericirea inseamna tacerea nefericirii. Asadar, cum sa faci sa nu devii nefericit? Iata sapte cai, mai degraba sapte decizii personale, care te vor calauzi spre un alt fel de a privi viata.
Hotaraste-te sa te simti bine. Ai impresia ca afirmatia aceasta e un adevar evident? Nu chiar! Filozoful Alain avea obiceiul sa spuna: „Trebuie sa vrei sa fii fericit si sa-ti dai silinta. Daca ramai in postura de spectator, lasand deschise portile si asteptand ca fericirea sa-si faca aparitia, cea care va intra pe acolo va fi tristetea“. E intotdeauna mai usor sa te lasi condus de nefericire. Si, pe deasupra, te costa mai putina energie psihica. Din contra, a face sa dureze starea de bine implica eforturi. Pentru a explica acest fapt, sa privim mai intai motivele personale, fiindca exista diferente clare intre capacitatile indivizilor de a se simti bine. Apoi sunt si factorii proprii speciei umane: evolutia se pare ca a favorizat existenta emotiilor negative, a caror functie este cresterea sanselor de supravietuire a speciei. Frica te determina sa fugi sau sa lupti, furia intimideaza adversarii si rivalii, tristetea atrage compasiunea, etc. Chiar daca se ingrijeste de supravietuirea noastra, natura nu ia in considerare si calitatea vietii noastre. Spectrul emotiilor si al starilor pozitive e mult mai restrans, mai schimbator si mai costisitor ca investitie de energie psihica.
Nu lasa spatiu nefericirii. Daca emotiile negative sunt ocazionale, nu dureaza si ne perturba moderat viata noastra cotidiana, ne putem astepta ca ele sa dispara de la sine. Dar ideea de a flirta cu nefericirea, valorizata mai ales de romantismul secolului al XIX-lea, are anumite riscuri pe care psihologia incepe sa le studieze mai indeaproape. A da frau liber unei emotii negative risca sa-i prelungeasca durata. Pe vremuri i se atribuia un anumit efect purificator. De exemplu: plansul reduce suferinta. Se pare ca e, de fapt, invers: plangerea repetata si fara raspuns te poate transforma in victima pe viata. Iar nefericirea se hraneste din ea insasi: cu cat te lasi condus mai mult de ea, cu atat durata i se prelungeste. In plus, a te abandona sentimentului de nefericire te va face sa treci putin cate putin de la o anumita emotie negativa punctuala la o viziune negativa durabila. De la „ma simt nefericit“, la „am o viata nefericita“. In fine, acest fel de abordare mareste forta de revenire a emotiilor negative. Fenomenul este binecunoscut in cazul depresiei, care are o tendinta puternica de recidiva si a fost demonstrat in cazul starii de tristete zilnica.
Ai grija de tine, mai ales cand nu te simti bine. Inca o afirmatie evidenta? Da, asa ar trebui sa fie, dar in realitate e contrazisa de mii de ori. Majoritatea anxiosilor si a deprimatilor fac exact invers. Cu cat le este mai rau, cu atat mai rau se maltrateaza: nu-si mai vad prietenii, nu mai fac ceea ce le place. Si, cu cat se maltrateaza mai rau, cu atat mai rau isi fac. Cercul vicios s-a creat deja. A face lucruri placute cand nu-ti merge bine nu e de la sine inteles, pentru ca nu ai chef de asa ceva. Or, toate studiile facute in domeniu spun ca trebuie sa-ti recastigi energia, dorinta de a face ceva (ca si cum ai reporni un motor care s-a „innecat“). De asemenea, nu trebuie sa te inseli in privinta obiectivului urmator: cand te simti rau, scopul activitatilor placute nu este acela de a te face fericit, ci de a impiedica starea de nefericire sa se agraveze sau sa se instaleze. Asadar, fa ceea ce place sufletului tau.
