Cunoscutul scriitor Vasile Andru a incetat din viata in cursul zilei de vineri, 21 octombrie. Era renumit atat ca prozator, o figura oarecum excentrica a optzecismului, cat si ca „maestru spiritual“, „initiat“, popularizator de yoga si al isihasmului. Avea 74 de ani.
Vasile Andru (pseudonimul literar al lui Vasile Andrucovici; n. 22 mai 1942, Bahrinesti, judetul Radauti, Romania, aflat astazi in Ucraina – d. 21 octombrie 2016, Bucuresti) a fost un prozator, teoretician si eseist roman, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 1975.
In 1975, dupa ce a publicat trei carti, intre care Iutlanda posibila (debut editorial,1970) si romanul Mirele (premiat, tradus), a devenit membru al Uniunii Scriitorilor si s-a stabilit in Bucuresti. Trei ani a fost scriitor liber profesionist. Cotatia sa literara a crescut dupa publicarea romanului istoric Noaptea imparatului (1979). In anul urmator acest roman a fost tradus in patru limbi.
In 1980, a fost numit redactor principal la revista „Viata Romaneasca”. A ramas in redactia acestei reviste peste doua decenii, cu cateva intreruperi (care contau ca si concedii fara plata”) cand a onorat invitatii sau burse de studii in strainatate.
Dupa revolutie, in 1990, Vasile Andru este ales seful sectiei de proza al Asociatiei Scriitorilor Bucuresti (trei mandate) si in Comitetul Uniunii Scriitorilor (doua mandate).
Face stagii de documentare antropologica, la Roma (cu burse acordate de guvernul italian, in 1980 si in 1989) si la Paris (cu bursa acordata de Fundatia Pour une entraide intellectuelle européenne, 1990). Calatorii de studii in India, cu bursa Sivananda, in 1992 si 1996. Centrul Sivananda din Trivandrum, India, i-a conferit titlul de master in Vedanta.
Vasile Andru a publicat 30 de volume, in majoritate romane si nuvele, dar si carti de spiritualitate, jurnale sapientiale, „reverii antropologice” (cum isi califica volumul Viata si semn). Din scrierile sale, pana acum s-au facut traduceri in unsprezece limbi.
