Engelbert Dollfuss şi trista sa poveste. Născut în 1892, în Texing, în Austria de Jos, ca fiu al unei tinere naive şi extrem de credincioase, Josepha Dollfuss. Din nefericire Engelbert nu şi-a cunoscut niciodată tatăl.
Firea religioasă a mamei sale şi-a pus o puternică amprenta asupra personalităţii copilului. Astfel acesta a fost decis încă de mic să devină preot, urmând chiar seminarul romano-catolic. Ajuns la adolescenţă, opiniile sale privind religia au început să se schimbe. Ca urmare a renunţat la cariera ecleziastică, hotărându-se să studieze Dreptul la Universitatea din Viena. Imediat după a urmat studii economice la Berlin.
Engelbert Dollfuss şi trista sa poveste
Statura lui liliputana l-a făcut încă de tânăr să se simtă complexat. Avea doar 150 cm şi din acest motiv era veşnic obiectul ironiilor generale. Nu a avut nici un fel de succes la sexul slab. Complexul de inferioritate i-a fost însă de folos, declanşând în el energii nebănuite. Din cauza înălţimii, a fost respins de comisia de încorporare, la începutul Primului Război Mondial.
Dar tânărul îşi dorea cu ardoare să lupte pentru Austria, aşa că în cele din urmă a fost acceptat şi trimis pe frontul din Alpi. A luptat cu o vitejie invers proporţională cu statura lui. A fost rănit şi luat prizonier de italieni. După război, a ocupat o funcţie în ministerul Agriculturii. A devenit în 1927 director al Camerei de Agricultură a Austriei de Jos. Aderând la Partidul Social Creştin, a fost numit, atunci când acesta a ajuns la putere, şef al Căilor Ferate şi, un an mai târziu, în 1931, ministru al Agriculturii şi Pădurilor.
„Austrofascismul”, contra „regimurilor gemene”
Dollfuss a devenit cancelar pe 20 mai 1932, ca şef al unui guvern de coaliţie. Misiunea sa fundamentală era de a depăşi situaţia economică dezastruoasă cauzată de Marea Criză. Totul se intampla într-un stat care fusese văduvit, prin tratatele de la Versailles. Poziţia lui a fost extrem de precară, întrucât opoziţia avea doar un membru mai puţin, în Parlament. Ironiile la adresa sa nu încetează: este numit Millimetternich. În cafenelele din Viena, clienţii nu mai comanda o cafea mică, ci un „Dollfuss”.
Dar cancelarul nu ia în seamă aceste săgeţi ci îşi vede de treabă. El profită de neînţelegerile din forul legislativ, spre a-l dizolva, considerându-l nereprezentativ. Când deputaţii s-au opus acestei măsuri, dorind să se reunească în plen, spre a-l demite, Dollfuss a trimis poliţia să închidă porţile Parlamentului.
Engelbert Dollfuss şi trista sa poveste
Totuşi, acţiunea lui nu era a unui lider lipsit de responsabilitate şi dornic să-şi impună cât mai grabnic dictatura personală. Cancelarul avea informaţii precise că, odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler, în Germania, Partidul Naţional-Socialist Austriac (DNSAP) făcea tot posibilul pentru a-i pune acestuia tara pe tavă.
Pe de altă parte, influenta tot mai mare a URSS în Europa, în condiţiile crizei economice, crescuse influenta comuniştilor în rândul maselor. Fără să ezite, Dollfuss a interzis activitatea DNSAP şi a Partidului Comunist. Acesta plasându-le în afara legii şi, sub stindardul Partidului Social Creştin, a instaurat o dictatură inspirată de fascismul italian. „Austrofascismul” a căutat, de altfel, sprijinul lui Mussolini, singurul în care Dollfuss avea încredere că l-ar putea ajuta, împotriva tendinţelor tot mai agresive manifestate de Hitler.
De altfel cei doi au făcut un schimb de „scrisori secrete”, prin care dictatorul italian se angaja să garanteze independenta Austriei. Calculele erau abile: Dollfuss îşi asigură un protector iar Mussolini instala o zona-tampon între el şi Germania nazistă.
Cancelarul austriac nu făcea un secret din a numi regimurile lui Hitler şi Stalin „gemene”. Acesta sugera că doar austrofascismul şi italofascismul puteau face faţă acestor ameninţări.
O moarte de martir
Semnele că inamicii lui Dollfuss nu stăteau nici ei cu mâinile în san n-au întârziat să apară. În octombrie 1933, dictatorul a scăpat ca prin minune dintr-un atentat pus la cale de Rudolf Dertill, un tânăr nazist de 22 de ani. Naziştii austrieci se dedau la tot mai multe provocări şi curând tara se vede măcinată de război civil. Pe străzile Vienei izbucnind ciocniri între autorităţi şi grupările paramilitare, stipendiate, în secret, de Berlin.
În faţă ameninţării, cancelarul îşi consolidează poziţia, convocând un Parlament, doar din membrii partidului său. A instituit pe 1 mai 1934 o nouă constituţie, care distrugea orice urmă de democraţie în Republica Austria. A transformat practic tara într-un stat poliţienesc.
Dar timpul nu a mai avut răbdare cu ambiţiosul şef de stat. Pe 25 iulie 1934 un comando de nazişti austrieci pătrund în clădirea Cancelariei şi îl împuşca. Timp de patru ore, cancelarul agonizează, pe o canapea, căci criminalii nu permit nimănui să-i acorde ajutor, şi moare în cele din urmă. Puciul pregătit de ei, şi care avea ca scop final anexarea Austriei de către Germania, va eşua însă, din cauza ataşamentului armatei faţă de cauză lui Dollfuss.
Engelbert Dollfuss şi trista sa poveste
Naziştii sunt respinşi iar Mussolini masează trupe la graniţa cu Austria, ameninţându-l pe Hitler ca, dacă va invada tara, aşa cum era prevăzut, Italia va declara război Germaniei. Cei opt asasini ai lui Dollfuss sunt prinşi şi executaţi fără judecată iar Kurt Schuschnigg devine noul cancelar al Austriei.
Partidă era totuşi pierdută pentru susţinătorii independenţei ţării căci, odată cu dispariţia lui Dollfuss s-au năruit şi speranţele unei posibile rezistente faţă de pretenţiile lui Hitler. Deşi iniţial mulţi i s-au opus, în cele câteva luni cât a guvernat, Dollfuss a luat o serie de măsuri care-i vor atrage simpatia maselor.
Împrumutul de 9 milioane de lire de la Liga Naţiunilor se va dovedi un balon de oxigen pentru economia austriacă, sufocată de criză. Pe de altă parte, el s-a dovedit un apărător al religiei, cucerind sprijinul catolicilor austrieci în lupta împotriva comuniştilor atei şi a naziştilor păgâni. Ca dovadă a ataşamentului faţă de el, peste un milion de austrieci – adică aproape o şesime din întreaga populaţie a ţării! – asista la funeraliile sale, înţelegând că de acum calea spre acapararea Austriei de către Hitler era doar o chestiune de timp…
