Gnohere, Harlem, francez născut la Paris, 66 de meciuri pentru FCSB în toate competiţiile, 32 de goluri, 3 pase decisive, aproape un gol la două partide jucate, un procentaj excelent pentru un atacant.
Câte să mai dea ca să vedem că e bun? Sau câte să mai dea ca să vadă şi Becali că e cel mai bun de la FCSB? A, da, a văzut aseară, îi măreşte salariul. Cam târziu…
Gnohere a fost golgheterul României în campionatul trecut! Adică era bun şi atunci, dar juca mai rar titular, fiindcă trebuia scos în faţă Alibec. Şi l-au scos în faţă până au pierdut campionatul.
Crescut într-un cartier rău famat al Parisului, Harlem poartă numele unui cartier din New York recunoscut în anii 1920-1930 pentru cluburile sale de jazz, unde cântau, bineînţeles, artişti de culoare. De fapt, jocul lui Gnohere e ca un strigăt melodios al unei voci de culoare dintr-o trupă de jazz. N-o fi FCSB ca o trupă de jazz, dar „vocea” lui Gnohere se aude şi te unge pe suflet.
Harlem e şi numele unei celebre formaţii demonstrative de baschet, Harlem Globetrotters, care vine, bineînţeles, din America, dar din Chicago. Iar săritura lui Gnohere de aseară, din meciul cu Hajduk, a fost una de pivot de baschet. S-a înălţat şi a dat slam dunk-ul la ultimul atac!
Zicea Pintilii aseară că Harlem al nostru, iată – îl consider deja „de-al nostru” -, a stat liniştit în banca lui în sezonul trecut, deşi avea dreptul să-şi revendice postul de titular pentru că marca aproape de fiecare dată când intra pe teren. N-a crâcnit, deşi era golgheterul echipei şi al campionatului. El doar a muncit, a tăcut şi a dat goluri.
Mai presus de orice, Harlem Gnohere e un om de caracter, modest, cu bun simţ, respectuos cu colegii şi cu antrenorii. A fost un „bad boy” la începuturile carierei, dar a devenit un artist, un cântăreţ de jazz care-şi strigă idealurile prin talentul său şi prin munca sa.
Harlem e fotbalistul care ridică valoarea unui campionat modest. Prin ceea ce gândeşte, prin ceea ce simte şi prin ceea ce face.
Mulţumim, Harlem!
prosport.ro
