O problema foarte serioasa cu care multe cupluri se confrunta este infertilitatea, adica imposibilitatea de a avea copii. Sursa a numeroase frustrari, sentimente de vinovatie si conflicte familiale, infertilitatea duce de multe ori la depresii grave ale femeii, in special, si uneori, ale ambilor parteneri. Infertilitatea se manifesta fie prin lipsa aparitiei unei sarcini, in cursul a doi ani de convietuire a celor doi soti, fie prin pierderea repetata a sarcinilor la diferite varste de gestatie. Tratamentul, posibil de cele mai multe ori, depinde de corectitudinea diagnosticului si de acuratetea cu care s-a stabilit cauza determinanta. Daca va aflati in una din situatiile amintite, luati un bilet de trimitere de la medicul de familie catre un cabinet de ginecologie.
O prima consultatie va constata, in primul rand, daca exista sau nu malformatii sau o patologie genitala depistabila clinic, de exemplu: agenezii congenitale ale organelor genitale, sindroame genetice (Sindromul Turner), uter dublu, uter infantil, tumori uterine sau ovariene, infectii genitale severe cu modificari decelabile clinic de tip piosalpinx (trompa uterina obstruata, dilatata, cu continut purulent) hidrosalpinx (trompa uterina obstruata, dilatata, cu continut lichidian, format de obicei dupa vindecarea unui piosalpinx). Rareori depistam aceste leziuni la prima consultatie. De obicei, examenul clinic este normal, iar din discutia cu pacienta incercam sa aflam date importante legate de cei doi parteneri care ne-ar putea orienta catre una dintre cele mai frecvente cauze de infertilitate. Daca pacienta mai are copii sau sarcini pierdute poate fi vorba despre obstructie tubara, survenita in urma nasterilor sau pierderilor de sarcina complicate cu infectii genitale, iar daca nu a avut nici o sarcina si nici un episod infectios genital inseamna ca este posibil ca partenerul sa fie cauza sau pacienta sa prezinte o anovulatie cronica, ce se impune a fi explorata in colaborare cu endocrinologul.
Un interogatoriu minutios si atent coroborat cu datele examenului clinic complet ne vor dirija catre una din numeroasele cauze posibile din care noi am enumerat doar pe cele mai frecvente. Pentru confirmare vom avea nevoie de o serie de investigatii: spermograma si spermocultura sotului, curba menotermica, dozari hormonale (estrogeni, progesteron, FSH, LH, prolactina, testosteron, hormoni tiroidieni), TSH, investigatii imagistice (ecografii, histerosalpingografii), laparoscopii diagnostice etc. Marele dezavantaj al tuturor investigatiilor si tratamentelor pentru infertilitate este costul lor ridicat, dar si faptul ca necesita respectarea unor etape bine definite care cer timp, multe proceduri neputand fi efectuate decat in anumite perioade. Este nevoie de multa rabdare si perseverenta pentru a trata o infertilitate, atat din partea pacientei, cat si din partea medicului ginecolog pentru ca aceste cazuri nu se rezolva din doua-trei consultatii. De foarte multe ori, cauzele sunt combinate si nu de putine ori suntem nevoiti sa tratam atat femeia, cat si partenerul sau.
Tratamentul, laborios, adaptat fiecarui caz in parte, depinde de factorul cauzal incriminat: stimulare ovariana si inductori de ovulatie, instilatii utero-tubare pentru dezobstructia trompelor, tratamentul infectiilor genitale la ambii parteneri, tratamentul unor boli asociate cu repercusiuni asupra fertilitatii (adenoame hipofizare, boli tiroidiene, afectiuni neurologice, diabet). in cadrul tratamentului, uneori, se impune necesitatea unei interventii chirurgicale, si anume laparoscopia diagnostica, dar si interventionala in cadrul careia se vor examina direct organele genitale interne si in functie de leziunile descoperite se va interveni in masura posibilitatilor pentru rezolvarea lor (ex: liza aderentelor peritubare, neosalpingostomii, excizia leziunilor de endometrioza sau a fibroamelor subseroase etc).
Un caz particular in cadrul acestei patologii il reprezinta trombofiliile, asociate, de obicei, cu sarcini oprite in evolutie la diferite varste de gestatie, si cu avorturi spontane repetate (uneori femeia relateza cate 5,6 pierderi de sarcina in antecedente). Este o situatie dramatica, de multe ori sarcina evoluand in parametri normali pana in trimestrul doi sau trei, cand mama nu mai simte copilul miscand, iar medicul este pus in neplacuta situatie de a confirma absenta miscarilor de cord fetal ecografic, deci moartea „in utero“ a fatului. Vestea imbucuratoare este ca in prezent acest sindrom poate fi diagnosticat si in Iasi, prin dozarea anticorpilor anticardiolipinici si antifosfolipidici si, ca urmare, va putea fi si tratat, cu toate ca tratamentul este foarte scump (consta in administrarea preconceptionala, dar si pe toata perioada sarcinii a unui anticoagulant: Enoxaparina 40 ui pe zi, cat si a unui agent antiagregant plachetar si anume aspirina, in doze mici, de 80 mg pe zi). Pe masura progresului in domeniul cercetarilor medicale, dar si la nivel economic si financiar in cadrul sistemului de sanatate, atat public, cat si privat, se constata o crestere a capacitatii noastre de a identifica factorul determinant in cazul majoritatii cazurilor de infertilitate, cu consecinta directa asupra eficientei terapeutice.
Exista si situatii cand suntem nevoiti sa ne dam batuti, cel putin pe plan local si sa trimitem pacienta in centrele de fertilizare in vitro din tara, unde, de asemenea, se obtin rezultate incurajatoare. inchei articolul de azi sperand ca v-am convins cat de pretioasa este sanatatea reflectata in capacitatea fertila, cat de usor se poate pierde atunci cand suntem neglijenti (si ne expunem riscului infectiilor genitale sau nu ne urmarim corect sarcina o data aparuta) si cu cat efort se poate recastiga acesta fertilitate, in cazurile fericite cand acest lucru este posibil.
