Luni, 27 iulie 2016, democraţia noastră slăbănoagă, făcută poştă de sergenţii majori mesianici, cei convinşi că pot striga Istoriei Drepţi! a avut o tresărire de revenire printr-un eveniment de excepţie.
S-a dat publicităţii Ordonanţa de infirmare de către procurorul General, Augustin Lazăr, a Rechizitoriului intocmit de procuroarea Adina Petrescu și confirmat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de Camelia Sutiman, șefa Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul General, prin care urma să fie trimis în judecată fostul președinte al României, Traian Băsescu, sub sub acuzaţia de ameninţare, în urma plîngerii penale depuse de PSD-ista Gabriela Firea.
La B1Tv, joi seara, în cadrul emisiunii realizate de Nadia Ciurlin, la care am participat ca secund al moderatoarei, Traian Băsescu a dezvăluit și unul dintre abuzurile Cameliei Sutiman în acest dosar. Pentru a-i forța mîna procurorului general, care ceruse să verifice rechizitoriul, Camelia Sutiman a făcut să ajungă la postul ei preferat Antena 3 știrea falsă că Traian Băsescu a fost trimis în judecată.
Despre acest Dosar mizer, de Poliţie Politică, am scris în mai multe rînduri pe cristoiublog.ro. O sinteză a abuzurilor comise de Parchetul General în acest caz am făcut în 3 septembrie 2015, sub titlul Sluga lui Victor Ponta, penalul Tiberiu Niţu, n-a învăţat nimic din lecţia Alina Bica!:
„Despre gestul Parchetului General condus de penalul Tiberiu Nițu, una din ultimele slugi ale lui Victor Ponta, de a lua în serios o fandoseală politicianistă, una dintre sutele, miile de inițiative zise și de imagine ale partidelor postdecembriste – depuneri de plîngeri penale la Parchet ca formulă de a atrage atenția că ele există – am scris pe cristoiublog.ro, joi, 19 martie 2015 următoarele:
«13 aprilie 2014. Pe fondul eternei bătălii politice dintre Traian Băsescu și Victor Ponta Senatul României înființase o Comisie de anchetă privind terenurile de la Nana, achiziționate de președinte.
Comisia n-ajunge la nici un rezultat.
Nici n-avea cum, dacă ne gîndim că înființarea ei nu urmărise descoperirea Adevărului, ci o manevră electorală a PSD condus de Victor Ponta.
Gabriela Firea, o politiciană ambițioasă, ca toate nou intratele în politică, se afirmă ca purtătoare de cuvînt a Comisiei prin declarațiile sale agresive la adresa lui Traian Băsescu.
În stilul care-l caracterizează, Traian Băsescu nu scapă prilejul de a-i da o replică tare politicianei Gabriela Firea:
„Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întîmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, daca nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întîmplă destule lucruri rele”.
Traian Băsescu avusese replici mult mai aspre decît aceasta. Nimeni nu se gîndise să-i facă plîngere penală, socotind că ar pierde timp și bani înscriind un moment tipic confruntărilor politice de pe meleagurile noastre turcite într-un demers juridic.
Victor Ponta vede însă în Declarația lui Traian Băsescu un ce profit electoral.
Gabriela Firea, senatoare, mamă, soție și femeie slabă de inimă, avusese coșmaruri la gîndul că într-o zi n-avea să-și mai găsească soțul acasă ca urmare a Declarației lui Traian Băsescu. Echipa de campanie a lui Victor Ponta se grăbește să exploateze momentul:
Traian Băsescu o șantajase pe senatoarea Gabriela Firea prin această amenințare, pentru ca senatoarea să nu mai fie atît de harnică în anchetarea tranzacției Nana. Pentru ca tărăboiul electoral să fie și mai dihai, 176 de parlamentari au depus pe 17 aprilie 2014 la Parchetul General un denunț de șantaj împotriva lui Traian Băsescu. La vremea respectivă, refuzînd să intre într-o comedie electorală de doi bani, Crin Antonescu și Kelemen Hunor n-au semnat petiția.
Politicește gestul Gabrielei Firea și manevra PSD aveau valoare.
Din punct de vedere juridic, erau nule.
Ca procuror trebuia să fii sau tîmpit sau sluga lui Tiberiu Nițu ca să vîri Justiția în rahatul acesta electoral.
Pe scurt, nu încăpea îndoială că asistam la una dintre scenetele politicianiste din România postdecembristă. După decembrie 1989 astfel de momente cațavenciste s-au petrecut cu duiumul. Nici un procuror nu le-a luat în seamă, dîndu-și seama că sunt simple hîrjoneli între politicieni. Nici măcar cei care le-au pus la cale n-au crezut în seriozitatea lor.
Spre stupoarea oamenilor normali, Parchetul General condus de Tiberiu Nițu a dat curs plîngerii și a început urmărirea penală împotriva lui Traian Băsescu.»
Am reprodus acest lung pasaj din textul publicat în 19 martie 2015, pentru că gestul Parchetului General mi se pare una dintre cele mai mari imbecilități ale Procurorilor, o categorie profesională care a excelat, după decembrie 1989, la capitolul imbecilități din slugărnicie față de stăpînii politici.
Miercuri, 2 septembrie 2015, Parchetul General i-a schimbat încadrarea lui Traian Băsescu din șantaj în amenințare, anunțînd și punerea sub acuzare a fostului președinte.
Repet ceea ce am mai scris din 19 martie 2015 pînă acum de mai multe ori:
Plîngerea politicianistă a Gabrielei Firea nu trebuia luată în serios de Parchet chiar din clipa depunerii de către politiciana PSD sub semnul luptei politice.
Admițînd că Tiberiu Nițu a vrut să se joace și el nițel de a Codruța Kovesi, ar fi fost normal ca în acest caz Traian Băsescu să fie scos de sub urmărire penală.
Asta nu numai pentru că numai printr-un abuz incredibil poți acuza de amenințare o intervenție politicianistă, cum a fost și cea a lui Traian Băsescu în cazul Gabrielei Firea, dar și pentru că vîră Justiția în rahatul confruntărilor politice din România.”
Din aprilie 2014 au trecut doi ani şi ceva.
Profeția mea s-a îndeplinit.
Tiberiu Nițu a fost dat afară din Parchetul general și pus sub ancheta DNA pentru un imaginar abuz în serviciu.
Soarta Alinăi Bica!
În tot acest timp s-au petrecut numeroase fapte care au întărit acuzaţia mea de tîrîre de către Parchetul General a Justiţiei într-o aventură tipic politicianistă.
În plîngerea depusă la Parchet, Gabriela Firea susţinea că vorbele lui Traian Băsescu au fost „percepute ca fiind ameninţări directe, adresate ei şi familiei, pe care le-a perceput ca o modalitate de a fi împiedicată în realizarea atribuţiilor sale parlamentare, fiind de natură a-i crea o tulburare psihică şi emoţională, în condiţiile în care declaraţiile sale au fost preluate de toate posturile de televiziune”.
Gabriela Firea a reuşit din 2014 să parvină în structurile de putere ale unui partid de şacali precum PSD. A străbătut cu brio campania electorală pentru locale, în care despre ea şi despre soţul Pandele, s-au spus lucruri infinit mai dure decît cele rostite de Traian Băsescu.
Lucrurile respective au fost rostogolite pe toate posturile de televiziune.
Niciuna dintre aceste acuzații nu i-au creat o tulburare psihică și emoțională în stare s-o oprească din parvenirea în funcția de primar general al Capitalei.
Din plîngerea penală se schiţează imaginea unei fete de pension care roşeşte şi asudă cînd aude că că copii nu sînt aduşi de barză.
La vremea respectivă acţiunea Gabrielei Firea şi acţiunea Parlamentarilor PSD au stat strict sub semnul bătăliei electorale.
Ne aflam în 2014.
Victor Ponta, şeful PSD şi şeful Guvernului, se înscrisese deja în campania electorală pentru prezidenţiale, chiar dacă neoficial.
Să zicem că la vremea respectivă şi Gabriela Firea şi cei care i-au poruncit ce să facă (mahării din PSD) au fost îndreptăţiţi să folosească şi mijlocul plîngerii penale ca mijloc de bătălie electorală.
Nu era întîia oară cînd plîngerea la Parchet sau la DNA făcută cu tărăboi mediatic era folosită ca instrument de bătălie politică.
Dar Parchetul General?
Să zicem că Parchetul General nu putea respinge pe loc plîngerea.
Da, dar Parchetul General trebuia să dea NUP.
Din cîte s-a văzut, procuroarea Adina Petrescu, pilotată de șefa ei, Camelia Sutimand, a luat în serios plîngerea, i-a făcut dosar lui Traian Băsescu şi se pregătea să-l trimită în instanţă.
Era posibil ca instanţa să-l achite pe Traian Băsescu.
Da, dar bandiţii din Parchetul General îşi îndepliniseră misiunea:
Cea de a face din Traian Băsescu primul preşedinte postdecembrist trimis în judecată.
Textul Ordonanţei, citit cu atenţie, dezvăluie incredibilele abuzuri comise de procuroarea de caz, sub conducerea lui Sutiman.
La pagina 8 a Ordonanţei citim:
„Formularea acuzaţiilor penale şi prezentarea probelor în rechizitoriu nu se referă nici un moment la forma vinovăţiei inculpatului, respectiv la sensul pe care acesta a vrut să-l imprime spuselor sale, ci strict la percepţia persoanei vătămate asupra declaraţiilor inculpatului.
În rechizitoriu se arată că inculpatul a făcut afirmaţii cu caracter general, apreciate de persoana vătămată ca fiind păgubitoare (f. 5-6 rechizitoriu). Or, aprecierea persoanei vătămate asupra caracterului ameninţător al declaraţiilor inculpatului ar fi trebuit analizată de procuror, în raport cu persoana ameninţată, mijloacele folosite de autor şi posibilitatea obiectivă a acestuia de a concretiza ameninţarea.”
Dar nu numai atît.
Textul dezvăluie un fapt incredibil.
Cei doi procurori n-au făcut nici o anchetă penală pentru a dovedi că Gabriela Firea a fost „tulburată psihic şi emoţional” de declaraţiile lui Traian Băsescu.
Din acest punct de vedere, ţin să arăt că în cazuri asemănătoare de procese civile (cel privind daunele morale) afirmaţia părţii vătămate că un text publicat i-a produs o tulburare psihică trebuie dovedită cu martori.
Ei bine, Adina Petrescu, pilotată de Secţie, n-a întreprins nici o anchetă.
A crezut-o pe cuvînt pe Gabriela Firea.
Ordonanţa ne mai dezvăluie un fapt incredibil:
Acest Rechizitoriu doi lei a fost aprobat sub temeiul corectitudinii de şefa de secţie Camelia Sutiman.
Traian Băsescu a dezvăluit că șefa de secție a făcut chiar presiuni asupra procurorului de caz pentru a-l trimite pe Traian Băsescu în judecată.
De ce e o premieră pentru democraţia noastră slăbănoagă?
Pentru prima dată, procurorul general dezvăluie public incalificabilele abuzuri comise de procurori.
N-ar fi normal să se sesizeze CSM faţă de Adina Petrescu și de șefa ei, Camelia Sutiman?
Luni, comentînd Ordonanţa, Gabriela Firea şi-a exprimat nemulţumirea că Traian Băsescu n-a fost trimis în judecată.
Nu există zi lăsată de la Dumnezeu în care mahării PSD, în frunte cu Liviu Dragnea şi Victor Ponta, să nu se plîngă de caracterul politic al anchetelor desfăşurate de procurori.
Evident, e vorba de anchetele despre ei.
În cazul Traian Băsescu avem o dovadă clară a abuzurilor comise de procurori din motive politice.
N-ar fi fost normal ca Gabriela Firea să-şi fi retras plîngerea penală?
N-ar fi fost normal ca ea să fi susţinut acum, cînd a citit textul Ordonanţei, că nu e de acord cu abuzurile procurorilor împotriva oricărui cetăţean, chiar şi împotriva lui Traian Băsescu?
Fireşte că era normal.
Aşa ar fi trebuit să procedeze cineva care slujeşte un principiu şi nu un partid precum PSD.
Nu e cazul Gabrielei Firea.
Cînd îi va veni şi ei rîndul să fie înhăţată abuziv de procurori, să vezi atunci gură mare din partea ei şi a mahărilor din PSD împotriva abuzurilor comise de procurori!
