Primul si cel mai recent numitor comun al celor trei personaje este ca fiecare, in felul lui, se izmeneste in raport cu prezenta si prestatia sa in fata Comisiei de control a activitatii Serviciului Roman de Informatii. George Maior vine la Comisie doar cand aterizeaza in Romania si atunci spune jumatati de adevaruri si minciuni integrale. Florian Coldea ba vine, ba e racit, ba revine, dar tot nu ajunge sa dea piept cu parlamentarii. Iar Liviu Dragnea se cere insistent de trei luni la Comisie, in timp ce subordonatul sau, Claudiu Manda, il tot amana. Frustrare mare din toate directiile.
George Maior a fost a doua oara audiat de aceasta Comisie. Prima data nu a spus mai nimic. A doua oara, cu jumatate de gura, l-a dat in primire pe Liviu Dragnea. In sensul ca si acesta ar sta cu un picior in statul paralel. Si ca, in aceasta calitate, s-a intalnit cu el la diverse sedinte de taina. In care, in grup organizat, oamenii au pus tara a cale. Dar pentru ca nici a doua oara nu a spus adevarul, este de presupus ca, odata si odata, va mai exista o intalnire. Pana atunci, Excelenta Sa, ambasadorul Romaniei la Washington s-a intors linistit a post.
Generalul cu patru stele Florian Coldea, omul care, scapat de sub controlul lui Traian Basescu si neintrat sub controlul lui Klaus Iohannis, a invartit ani la rand sistemul pe degete este, indiferent ce va spune sau nu va spune in fata Comsiei de control, o veritabila mina de aur. In materie de informatii. Ma refer la informatiile netransformate abuziv sau neabuziv in secrete de stat. Pentru ca nu-mi pot imagina ca planificarea unor executii politice ar fi fost sau ar mai fi secret de stat. Cum nu poate fi secret de stat in faimosul stat de drept o hotarare CSAT care adauga la lege in materie de protocoale interinstitutionale. Si, deci, nici protocoalele nu sunt secrete de stat. Sunt doar simple documente ilegale. Care si-au facut treaba. Cu varf si indesat. Dand peste cap si activitatea procurorilor, si activitatea ANI, si Justitia. Dar Florian Coldea se izmeneste si el. Ba e putin racit, ba nu mai e putin racit.
Si urmeaza Liviu Dragnea. Acesta tot urmeaza. Se tot invita in fata Comisiei pentru ca, vezi Doamne, numai de-acolo poate lansa in directia opiniei publice adevaruri colosale despre statul de drept, pe care el le detine, iar pana acum nu le-a spus. Are chiar o atitudine de om suparat. De ce ii ignora Claudiu Manda, subordonatul sau pe linie de partid si pe linie parlamentara, cererile insistente? De ce nu-l cheama odata si-odata la Comisie? De ce este el pus de Manda intr-o pozitie de asteptare? De ce nu ne poate servi pretioasele informatii pe care le detine despre statul paralel?
In timp ce ultimii doi dau roata in jurul Comisiei, cum spuneam, mai curajos, George Maior s-a prezentat repetat. In timp ce ultimii doi se izmenesc pe dinafara, primul s-a izmenit inauntru. Cum ar fi daca cei trei ar decide impreuna si fiecare pe rand sa declare in fata Comisiei de control a SRI tot ce este de declarat? Ce ar putea spune ei in esenta despre participarea la sedintele neoficiale de lucru ale statului paralel? Sa o luam din nou pe rand.
George Maior ar putea sa ne informeze cum a luptat el din transeele SRI pentru ca Traian Basescu sa nu fie demis dupa cele doua suspendari si sa fie reales cu voturi furate pentru un al doilea mandat prezidential. Cum, in acest scop, in intalniri de taina, s-au pus la cale decapitari la Curtea Constitutionala a Romaniei si decimari masive printre adversarii politici ai lui Traian Basescu. Ne-ar mai putea informa, pentru ca nici asta nu ar trebui sa fie secret de stat, cum finul sau Victor Ponta a fost pilotat pentru a-si marginaliza aliatul USL, determinandu-l in cele din urma pe Crin Antonescu sa o ia la sanatoasa. Lasand vacanta candidatura la prezidentiale. Si cum, initial, el insusi a fost in carti. Dupa care, tot in sedinte de taina, la care desigur participau si altii, s-a decis ca totusi e mai bine ca Ponta sa candideze la prezidentiale, lasand vacant, in beneficiu lui Maior, postul de prim-ministru. Dar si Gabriel Oprea era in carti. Tot pentru prim-ministru. Si ca sa nu se supere si fiindca tot conducea si el in felul lui un mic si eficient stat paralel, incadrat cu personal recrutat din serviciile secrete, el, Oprea ar fi putut ajunge in locul lui Maior seful Serviciului Roman de Informatii.
Ca sa se intample toate cele de mai sus, era necesara multa golanie. Si si mai multa politie politica. Pentru ca drumul catre inaltele pozitii vizate se facea cu toporul si cu tunul si cu mult sange varsat si cu multe cadavre pe parcurs.
Ce ar putea sa ne spuna Florian Coldea? Ca, de fapt, el conducea Serviciul Roman de Informatii. Principalul serviciu secret al Romaniei. Serviciul de spionaj intern. Ca el era la butoane. Ca el ii impartasea lui Maior, formal seful lui, doar ceea ce voia. Ca scapase cu SRI cu totul de sub controlul lui Traian Basescu in ultima parte a mandatuuia acestuia, ca il controla pe Klaus Iohannis la inceputul mandatului fostului primar de Sibiu. Ca invartea tara pe degete cu procuratura si cu Justitie cu tot si ca – asta stia si Maior – la SRI se faceau nu numai dosare penale, se scriau nu numai rechizitorii si parti din rechizitorii, pe care procurorii doar le semnau, dar se executau oameni politici prin intermediul ANI cu rapoarte de neintegritate scrise la SRI, vizate de capii SRI si, in final, semnate cu nonsalanta de Horia Georgescu, seful ANI. Dupa care oameni politici erau rasi. Si ca de asemenea rapoarte au avut parte si Klaus Iohannis, ca sa poata deveni captiv, si Eduard Hellvig, succesorul lui Maior, ca sa poata fi eliminat din pozitia de ministru si secretar general PNL. El ar mai putea relata cum a facut de l-a eliminat pe Gabriel Oprea, pentru ca nu care cumva acest tovaras din statul paralel sa-i devina sef. Pentru ca functia de director plin SRI o viza pentru e insusi.
Dar ce ne-ar putea spune cu mana pe inima Liviu Dragnea, daca ar vrea si daca asta s-ar fi stabilit in ultimul weekend, cand s-a intalnit in mare dar nu suficienta taina pe Valea Prahovei cu George Maior si cu Vasile Dancu? Pe mosia unui senator PSD. Ar putea relata cum, dupa ce s-a antrenat ca la carte la mai multe intalniri de taina ale statului paralel, unde s-au discutat intre altele si decapitari din propriul partid, facute cu sprijinul tripletei SRI-DNA-ANI, si binecuvantate ulterior de judecatorii statului paralel, s-a gandit ca ar fi momentul potrivit sa preia el insusi atat fraiele partidului, cat si pe cele ale Guvernului. Facandu-i vant in stilul cunoscut lui Victor Ponta. Alt participant de marca la intrunirile statului paralel, in cazul unora dintre acestea fiind chiar initiatorul.
Ei bine, ne putem usor imagina cat de interesant ar fi nu numai pentru romani, ci si pentru partenerii nostri euroatlantici, care au tolerat din interes si existanta statului paralel si aceste rafuieli interne, sa afle macar aceasta parte de adevar descisa mai sus din istoria recenta a Romaniei. Dar asta nu se va intampla. Cel putin, nu curand.
