News Flash:

„L-am cunoscut pe Lucian pe internet, era un barbat inteligent si atragator, am inceput o relatie, in ciuda semnalelor de alarma. Cand eram in pat avea nevoie de supunere, dar m-am ingrozit cand mi-a zis ca pentru el femeia e…”

28 Martie 2018
596 Vizualizari | 0 Comentarii
s604x0 L am cunoscut pe Lucian pe internet era un barbat inteligent si atragator

Cred ca este extrem de important sa iti placa omul cu care esti in relatie, dincolo de atractie si infatuare. Mie nu imi placea de barbatul de care ma indragosteam… Este dificil sa iei decizia de a te desparti de un om care te atrage fizic, cu care identifici puncte comune, fata de care manifesti anumite sentimente de apropiere, indragostire chiar. Eu l-am cunoscut pe Lucian on-line si mi-a placut sa constat inca de la primele conversatii ca este un barbat inteligent, componenta pe care de regula o apreciez. Faptul ca si fizic era atragator nu putea decat sa ma convinga sa il cunosc mai mult.

Sunt singura de doi ani de zile si recunosc ca imi doresc o relatie, singuratatea nu mi se pare o solutie pe termen lung pentru mine. Pe de alta parte, nici compromisurile nesanatoase nu sunt o solutie. Respectiv, imi doresc compatibilitate in cuplu, armonie, comunicare… lucrurile uzuale. Stiu sa negociez si sa fac anumite compromisuri, cat timp nu imi afecteaza nevoile si valorile personale. Lucian este un barbat inteligent si atragator. Suficient incat sa imi doresc sa incerc o relatie, in ciuda semnalelor de alarma. Pentru ca initial le-am pus pe seama unui inceput in care exista o lupta pentru teritoriu.

Le-am pus pe seama unor dificultati de relationare, el fiind un barbat retras, care recunostea ca la nivel social nu este chiar cel mai abil. Fiecare avem problemele noastre, iar eu nu am vrut sa il judec prea rapid sau sa il etichetez in vreun fel.

Incepand insa cu viata amoroasa care alterna intre compatibilitate si disconfort pentru mine, situatia s-a clarificat destul de repede. Mai exact, in doua luni de la inceperea relatiei.

Pe plan amoros, avea nevoie de supunere. Eu, pe de alta parte, oricat de deschisa sunt catre fantezii, militez pentru placere comuna cand vine vorba despre amor. Placerea mea trebuia sa fie secundara dorintelor lui.
Pentru mine a fost primul semnal de „stop joc”. Al doilea a venit cand mi-a spus ca nu ii place sa iasa prea mult si ne vedeam la el acasa. Nu ducea o viata dubla, dar nevoia lui de izolare ma izola si pe mine. Ori nu apreciez sa ne traim viata de cuplu intre patru pereti si atat.

Alte semnale de alarma? Nu povestea despre el decat, citez, „ceea ce el considera necesar ca eu sa stiu”. Nu il interesau prea multe lucruri din viata mea pentru ca pentru el, si citez iar, sunt „redundante si nesemnificative”.

Imi amintesc si acum ca i-am povestit ca m-a amuzat nepoata mea care la un an si jumatate a venit sa ma dea cu crema pe picioare, asa cum face mama ei cu ea. Partenerul meu mi-a raspuns cu „asa, si ce astepti, sa arunc cu confetii la stirea asta?”. Sunt rationala. Si suficient de inteligenta incat sa nu casc gura la ce debiteaza altii. Mai mult, Lucian activa cinismul in mine, defensiva si totodata nevoia de a ataca. Trasaturi pe care le corectez la mine de ceva vreme. Nu trebuia sa arunce cu confetti. Putea sa asculte ca fapt divers. Dar, considera el, discutiile ca fapt divers sunt inutile.

Au fost atat de multe astfel de conflicte in scurta noastra interactiune incat am constatat ca ii face placere sa reactioneze astfel, sa spuna rautati, sa puna la punct… toate sub umbrela unei superioritati pe care o simtea in raport cu sine.
El se vedea „altfel” si cu totul „special”. Avea dreptate. Era altfel si special, motiv pentru care, fara remuscari, am decis sa las pe altcineva sa se bucure de calitatile lui. Incerc sa nu il judec ca personaj pentru ca fiecare dintre noi avem dreptul la unicitate, evident. Nu cred in „asa e bine” sau „asa nu e bine pentru ca nu e ca mine”…

Dar sunt anumite semnale pentru o relatie toxica. Pe care Lucian mie mi-a confirmat-o in cuvinte „pentru mine, femeia este secundara, trebuie sa fie supusa, iar dorintele ei nu conteaza pentru ca eu stiu ce ii trebuie ei, ce are nevoie si ce trebuie sa primeasca”. Nu voi uita usor pentru ca realizez cum ne putem proiecta propriile limite si temeri in diverse formule relationale… dependente, autoritare, manipulatoare, etc. Eu am constatat ca da, ma atrage fizic, dar ca om, nu imi place deloc. Si vreau o relatie cu un barbat pe care il plac, pe care il consider prieten si pe care, totodata, il apreciez si admir. Nu sunt calitati la care sa renunt intr-un partener. Pe de alta parte, oricat de neplacuta este perspectiva singuratatii, cea a unei relatii abuzive emotional sau in orice alt mod este si mai neplacuta.

Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0856 (s) | 35 queries | Mysql time :0.019755 (s)