Pacatul cu relatiile neîncheiate, nedefinitivate, e ca nu stii niciodata cum stai. Poate sa se întoarca oricand la aproape fostul sot, de care n-a divortat înca. Pot fi separati, poate a plecat de acasa, poate sta înca în aceeasi casa cu el. Atata timp cat nu a hotarat într-un fel sau altul, mai bine nu te amesteci în relatia lor pentru ca poti ramane în orice clipa cu ochii în soare, ca sa zic asa.
Poti sa te aventurezi într-o relatie cu o femeie nedivortata doar daca esti sigur ca te simti în stare sa-ti asumi riscurile pe care le presupune. Relatia cu tine poate fi doar de… edificare. Încercand sa vada cum e cu altul, cu tine adica, s-ar putea foarte bine sa o faca sa realizeze ca îl mai iubeste înca pe sot si sa se întoarca la el. Deci, vei fi pe post de… distractie sa zicem. Iar asta pentru o perioada mai mult scurta decat lunga. Daca pentru tine e doar o „fantezie”, o curiozitate, un test, e ok. Daca apuci sa te implici afectiv însa si începi sa ai asteptari si sa îti faci planuri de viitor, s-ar putea sa te cam frigi. Desigur, exista si eventualitatea ca tu sa fii mai „bun” ca sotul si sa vrea sa ramana cu tine. Sa zicem ca sansele ar fi 50/50. Dar asta în cazul cel mai fericit.
La fel de bine se poate ca tu sa servesti pe post de trambulina. Imboldul de care are nevoie pentru a capata suficient curaj si încredere pentru a divorta de sot si a fi… libera. Însa asta nu îti ofera si garantia ca va vrea sa ramana cu tine. S-ar putea sa înceapa sa prinda gustul libertatii si sa nu mai vrea o relatie serioasa pentru multa vreme. Oricum, nu cu tine. Tu o sa fii pe post de… persoana de trecere, relatie de trecere. Relatie de sacrificiu. Într-un fel, e ca cel care vine sa-ti aduca o veste proasta si pe care te superi, desi e doar mesagerul. stii ca nu e vina lui, dar nici nu poti sa îl ierti. Cam asa si cu rolul tau în relatia cu ea. Ai ajutat-o sa scape de sot, ti-ai facut „datoria”, nu mai are nevoie de tine. si n-ai ce sa-i faci. Poti sa te superi, poti sa ameninti, dar n-o sa rezolvi nimic.
Cand nimeresti într-un cuplu, e ca atunci cand încerci sa împaci un el si-o ea care se cearta sau se bat. E greu sa fii impartial, sa îi aduci pe cei doi într-un echilibru si, de cele mai multe ori, ei ajung sa se împace si sa te ia pe tine la trei pazeste. Ca de ce te-ai bagat între ei, ce treaba ai tu? Lasa ca ei stiu mai bine si chiar au nevoie de cearta aceea, pentru ca asa functioneaza ei, deficitar. Si nu, în cazul asta nu functioneaza zicala „cand doi se cearta, al treilea castiga”. Chiar din contra. Cand doi se cearta si te bagi între ei sa-i împaci, cel mai adesea ajungi sa platesti tu oalele sparte.
Daca cei doi au si copii, atunci sigur ar trebui sa-ti vezi de treaba ta. si daca hotarasc la un moment dat sa divorteze si o si fac, „împartitul” copiilor va fi foarte dificil. Copiii pot sa te placa sau sa te urasca si sa îti faca viata un calvar. Iar în cazul asta o sa ajungi sa îti regreti toate bunele intentii si toate deciziile. Oricat de binevoitor ai fi, e greu sa iubesti copiii altui barbat, mai cu seama atunci cand acestia nu te vor, ti-o arata si ti-o spun în fel si chip.
