Slujba Paraclisului Maicii Domnului în fiecare seară a Postului: „ofrandă a recunoştinţei noastre faţă de cea care ne-a adus cel mai mare dar pe pământ: pe Fiul lui Dumnezeu întrupat” (Ps. Ignatie, Episcopul Huşilor)
Răstimpul acesta liturgic (1-15 august), dacă îl asumăm, ca pe o formă de manifestare a dragostei noastre faţă de Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, devine, în primul rând, o ofrandă a recunoştinţei noastre faţă de cea care ne-a adus cel mai mare dar pe pământ: pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care ne-a descoperit dragostea cea adevărată a Tatălui şi a Sfântului Duh faţă de noi, pământenii; apoi, este un bun prilej de a medita la propriul nostru sfârşit, care am dori să fie ca cel al Maicii Domnului: întâmpinaţi de Hristos, înconjuraţi de îngeri, de sfinţi şi de cei dragi, aşa cum ne rugăm la fiecare slujbă: „sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşata judecată a lui Hristos, să cerem”.
