Nucleul dur din conducerea PSD a decis. Va fi organizata o uriasa manifestatie de sustinere a politicilor acestui partid. Ea are in mod vadit scopul de a contracara in plan politic manifestatiile anti-PSD de tipul #rezist si #agresiv. Replica este gandita ca un instrument absolut democratic de manifestare a fortei si increderii de care se bucura alianta aflata la guvernare. Si programul acesteia. Inclusiv cel legat de Justitie. Exista insa si o dimensiune stranie, ca sa nu-i spun perversa, a acestui proiect. Ea este data de sindicate. Care ies si ele la lupta. Contra PSD. Si acolo este vorba de sute de mii de oameni. Cine va fi de o parte si cine va fi de cealalta, in conditiile in care, in buna masura, cele doua multimi anuntate sunt cam aceleasi?
Nu discut acum aici despre #rezist sau #agresiv. Aceste miscari reprezinta o alta multime, care se poate ridica tot la cateva sute de mii de persoane. Sunt membri ai unor ONG-uri, simpli cetateni cu vederi de dreapta, membri si simpatizanti ai partidelor din Opozitie. Intrucat in ansmblul ei Opozitia si populatia anti-PSD reprezinta aproape jumatate dintre cetatenii Romaniei, poate fi usor estimat potentialul unor miscari de protest impotriva Guvernului PSD. Dar ce se intampla in cealalta parte?
In cealalta parte a spectrului politic exista, teoretic, populatia care sustine coalitia PSD-ALDE, care a votat pentru programul Guvernului si care urmeaza sa fie chemata pentru a-l sustine nu numai prin vot, asa cum a facut-o in urma cu un an, ci si in strada. O intentie cat se poate de democratica. Materializata intr-un moment in care PSD este luat cu asalt, urmarindu-se pe diverse cai scoaterea sa de la putere. Marea problema este insa ca aceasta mai mult de jumatate din populatia Romaniei este in acest moment impartita. Pe de-o parte sunt sindicatele care au anuntat mari demonstratii de strada si impresionante actiuni de revolta, unele dintre ele urmand sa fie concretizate prin greva generala. Evident ca intreg acest scenariu are drept scop contestarea unora dintre masurile guvernamentale care, conform liderilor sindicali, afecteaza masa salariala. Cine sunt cei pe care sindicatele anunta ca-i mobilizeaza in vederea unor mari actiuni de protest sau chiar a grevei generale? Cei mai multi sindicalisti provin din sectorul de stat. Grosul reprezentandu-l bugetarii. In mod paradoxal, aceasta uriasa masa sindicala – bugetarii reprezinta circa un milion de cetateni, iar acestora li se adauga si non-bugetarii, proveniti insa din societati comerciale cu capital majoritar de stat – se suprapune in linii mari cu electoratul PSD. Respectiv cu cei pe care partidul are intentia de a-i chema in strada pentru a-i sustine politicile.
Chiar daca cele doua tipuri de manifestatii nu vor fi simultane, este greu, daca nu chiar imposibil de presupus ca acelasi sindicalist azi va iesi la o manifestatie anti-guvernamentala si va intra eventual in greva generala, iar maine sau cu o zi mai devreme va ocupa pietele marilor orase pentru un mesaj diametral opus, de sustinere a Guvernului si a majoritatii parlamentare.
Iata o situatie unica in felul ei, din care PSD, in loc sa iasa bine, ar putea sa iasa prost. Iar Opozitia ar putea primi astfel un cadou nesperat, tocmai din directia unei strazi care, in urma cu un an, a votat pentru PSD.
Pentru a iesi din acest aparent cerc vicios, PSD ar trebui sa faca in prealabil, adica inainte de a declansa demonstratiile preconizate, doua operatiuni. Prima este cea de evaluare a situatiei reale. Cati mitingisti din electoratul PSD vor reusi liderii sindicali sa scoata in strada pentru actiuni de protest impotriva Guvernului, angrenandu-i si intr-o greva generala si cati dintre membrii acestor centrale sindicale pot fi indreptati intr-o directie diametral opusa, raspunzand chemarii PSD? Dupa aceasta evaluare a fortelor reale existente in teren, daca este cazul, PSD ar trebui sa le solicite liderilor sindicali un moratoriu. Pentru a nu fi creata o stare de confuzie generala, pentru a se putea face o separare a apelor, este util ca mai intai sa se desfasoare demonstratiile cu caracter politic, cele preconizate pentru sustinerea aliantei majoritare si a Guvernului si apoi, dupa un interval de timp, ar urma sa aiba loc demonstratiile pur sindicale de natura revendicativa in domeniul drepturilor salariale si a conditilor de munca.
In situatia data, destul de agitata, cu un semnificativ potential exploziv, aceasta este pentru PSD singura solutie soft de natura sa nu-i permita Opozitiei ca, profitand de o situatie in esenta ei confuza, sa isi adjudece in mod incorect si o parte semnificativa a populatiei de stanga.
Sorin Rosca Stanescu, jurnalist
