De multe ori, ne întrebăm de ce trăim anumite lucruri. Cu ce-am greșit, sau ce-am făcut să le merităm. Apoi, începem să ne lamentă, pierzând timp și energie cu duiumul. Ne întrebăm: de ce eu dintre atâția?
De fapt, „loviturile” vieții sunt adevărate lecții din care putem învăța și care ne pot schimba viața radical în bine. Când ai un eșec, de fapt devii mai puternic și mai motivat. Dacă cazi, evident te și ridici, nu? Eu n-am văzut vreun om care, după ce s-a împiedicat, să rămână pe jos. S-a ridicat și a mers mai departe. Eventual cu zâmbetul pe buze, căci viața este plină de evenimente amuzante; depinde doar din ce unghi le privești. Poți înota în mocirlă, plângând și întrebându-te „de ce?” sau poți ieși cu brațele ridicate și cu zâmbetul pe buze, bucurându-te de acea clipă. Să fim serioși: nu cădem zilnic în mocirlă.
Viața ne dă semnale, ne trage de mânecă: „HEI! CE FACI? CUM SUNT ZILELE TALE? NU-I AȘA CĂ ȚI-AR PLĂCEA SĂ FIE MAI BUNE? SUNT AICI SĂ TE TREZESC!”
Mi-ar plăcea de multe ori să fie totul roz în viața mea. Dar, dacă ar fi așa, oare nu m-aș plictisi? Dacă în momentul când am venit pe acest pământ știam totul, mai avea rost să vin?
Uitându-mă retrospectiv în viața mea mă întreb dacă mi-au folosit la ceva eșecurile, lacunele sau „mocirlele” trăite, iar răspunsul este afirmativ. Ego-ul ne împiedică să recunoaștem asta, evident, dar noi putem vedea dincolo de el, căci nu ego-ul ne creează pe noi, ci noi îl creăm.
Iar dacă cineva îți atrage atenția, nu te supăra imediat: poate are ceva bun de spus. Dacă nu, măcar nu te-ai supărat.
„Ceea ce ne provoacă cea mai mare temere nu este faptul că nu suntem suficient de capabili, ci faptul că avem puteri nelimitate. Lumina noastră este cea care ne înfricoșează, și nu întunericul din noi. Ne întrebăm mereu: cine sunt eu ca să merit să fiu atât de inteligent, de atrăgător, de talentat și de minunat? De fapt, de ce n-ai merita? Ești un copil al universului. Autoconstrângerea ta nu ajută cu nimic lumea. Nu este nimic înălțător în a te constrânge doar pentru a nu-i face pe ceilalți să se simtă nesiguri pe ei în preajma ta. Ne-am născut ca să facem auzit glasul universului care este în noi. Nu este doar în unii dintre noi: este în fiecare dintre noi. Și, dacă ne lăsăm propria lumină să strălucească, le oferim permisiunea, în mod inconștient, și altor oameni să facă la fel. Iar când vom fi eliberați de propria teamă, prezența noastră îi va elibera în mod automat și pe alții”.
sursa: Fii Open Minded
