Este imposibil de gasit un parfum care sa nu fie etichetat “barbatesc” sau “feminin”. Fara sa mai vorbim de parfumurile androgine improbabile. Si totusi, in ciuda acestor coduri, cateodata ne dorim sa facem ceea ce ne place. Oare exista cu adevarat aceasta delimitare? “In mod traditional, exista note feminine (flori precum iasomia, trandafirul, lacramioara) si note masculine (feriga, amestecul de muschi, stejar, lavanda, muscata si lemn)”, explica Alain Astori, nume de marca in industria parfumurilor. Aparitia acestui cod de la inceputul secolului al XX-lea este legata in chip major de influenta lui Rene Coty (tatal parfumeriei moderne). El a creat licori pe care le-a atribuit stilului barbatesc sau feminin. Cum la vremea respectiva conformismul era nota dominanta in bransa, este lesne de inteles de ce a prins aceasta delimitare. Este momentul in care cultura parfumurilor infloreste, atragand dupa sine aparitia meseriei de creator de parfumuri. Incetul cu incetul parfumurile incep sa fie clasificate dupa particularitati.
Acum se educa si consumatorul care va crede ca un miros este specific unei atitudini. Pana in zilele noastre s-a pastrat prejudecata cu etichetarile dupa miros. Astfel, daca simtim la un barbat un miros de parfum in care dominant este trandafirul, instinctiv il banuim ca ar fi homosexual. Suntem marcati olfactiv inca din copilarie: mama mirosea a flori si fructe, iar tata, a mosc si iarba verde. Am crescut practic cu aceste doua tipuri de mirosuri si de aceea ne vine greu sa rupem barierele. Evident ca perceptia noastra este subiectiva. In alte culturi parfumul nu este atat de aspru supus acestor coduri sexuale. In Japonia barbatii apeleaza la parfumuri cu miros mai feminin. De ce? Pentru ca japonezii au o cultura de data recenta la acest capitol si deci nu sunt atat de obsedati de alegerea lor.
Un alt motiv care ne impiedica sa ne indepartam de schema barbat/femeie este marketingul sau mai exact, reprezentarea parfumului in fata publicului. “Publicitatea creeaza o anumita imagine asupra unui miros”, explica Frederic Malle. Multi dintre noi cred ca un parfum este foarte feminin datorita vizualului caruia ii este asociat, vizual care nu corespunde totusi la realitatea olfactiva a produsului. Care femeie ar indrazni sa iasa pe strada cu o sticluta de parfum care are forma unui barbat gol cu abdomenul si muschii indelung lucrati la fiare? Si care barbat ar cumpara un flacon rotund de culoare roz-auriu, in care imaginea publicitara este o femeie goala si lasciva cufundata in bratele amantului? Aceste esente destinate celor doua sexe nu au deosebiri majore in componenta lor, insa ambalajul schimba perceptia. Demersul este urmatorul: in termeni comerciali trebuie scris “pentru domnul”, “pentru doamna” pentru ca foarte multi oameni au o atitudine intelectualizata care difera de prima reactie. Ei isi spun ceva de genul “Trebuie sa atrag”, deci trebuie sa-mi afisez virilitatea. Atunci ei aleg un parfum vandut ca viril si recunoscut ca atare de ceilalti. Dupa opinia lui Frederic Malle “simturile si nu creierul dicteaza alegerea parfumului. Astfel, un barbat, o data ce a ales un parfum, poate sa ii ramana fidel multa vreme. Ceea ce ii place de fapt la acel parfum este mirosul ce ii inspira sexualitate. Toti creatorii de parfumuri o spun sus si tare: daca parfumurile nu ar avea sex, nici mirosurile nu ar putea inspira dorinta sexuala!”
Desi se vand foarte bine, parfumurile unisex nu sunt deloc apreciate de creatorii de parfumuri. “Inainte de toate, unisex mi se pare un nume monstruos care nu inseamna nimic”, exclama Serge Lutens, dupa care continua ”Principiul este ridicol. Ca un barbat si o femeie folosesc acelasi parfum, este foarte bine. Dar ei nu le vor folosi niciodata in aceeasi maniera. O femeie ce poarta pantaloni nu inseamna ca devine barbat. Daca are parul tuns scurt, nu inseamna ca s-a defeminizat. Pe scurt, este un concept de care trebuie sa ne debarasam”.
Exista mirosuri mai mult sau mai putin senzuale si virile: moscul, ambra, vanilia, tutunul, pielea incaltamintei. “Esentele de parfum se exprima diferit pe pielea unei femei sau a unui barbat. Aceste parfumuri nu au sex, dar au o puternica dominanta sexuala, care se reflecta diferit de la un individ la altul. “Parfumurile orientale sunt parfumuri de schimb care parca ar spune “sunt dezirabila”, lasand impresia ca “ies” chiar din pielea dumneavoastra. Aceste parfumuri nu fac decat sa amplifice si sa cosmetizeze mirosul dumneavoastra natural”, marturiseste Frederic Malle. Cheia acestei alchimii magice este pielea noastra si faimosii nostri feromoni. Toti avem un miros al pielii bine definit. Unele voci de psihologi sustin ca iubim mirosul altei persoane, chiar inainte de a o cunoaste. Cu alte cuvinte, cautam anumite tipuri de miros si respingem altele. Cercetatorii americani au stabilit ca femeile sunt atrase instinctual de barbatii care miros ca tatal lor.
Cand ne indragostim, iubim pielea celuilalt. Parfumul pe care il alegem nu este in contradictie cu mirosul nostru natural, ci trebuie sa alunece deasupra pielii ca un al doilea strat de piele. Astazi ne-am obisnuit sa parfumam casele, magazinele, masinile, uitand ca rolul principal al parfumului este acela de a ne lega de instinct. Or, “instinctul inseamna sexualitate”, ne declara Victoire Gobin-Daude. Altii, mai ales americanii, prefera parfumurile ce inspira curatenie, copiind mirosurile din gelurile de dus si chiar din detergentii de rufe. Tinerii, in special, cumpara acest gen de parfumuri. Se tinteste o generatie care creste intr-o lume mai putin sigura si mai agresiva, “aceasta generatie obisnuita cu lenjeria de la mama de acasa e innebunita dupa acel gen de parfum. Si asta pentru ca cine zice “lenjerie ca la mama acasa”, zice intoarcere la confort, intr-un mediu protector in care te simti iubit si alintat. O alta explicatie pentru aceasta alegere a tinerilor ar fi aceea ca, printr-un proces inconstient, adolescentii au o anumita jena legata de sexualitatea lor, preferand sa camufleze faimoasele mirosuri “sexuale”.
Alegerea unui parfum nu se face chiar la intamplare. Acesta trebuie sa releve personalitatea dumneavoastra. “Parfumul este un miros care apartine celui care il simte si celui care il interpreteaza. Daca va place trandafirul, acest trandafir este al dumneavoastra. Daca un domn decide sa il poarte, atunci acest trandafir va deveni masculin. Parfumul devine ceea ce sunteti, vi-l insusiti, el va fi compatibil cu dumneavoastra insiva, cu memoria si cu gusturile dumeavoastra. Alta regula nu exista”, dupa cum ne spune creatorul de parfumuri Serge Lutens.
Retineti! Nu exista tabuuri si granite, trebuie sa alegem instinctiv un parfum, facand abstractie de imagine. Un parfum trebuie incercat pe piele, nu pe o bucatica de hartie. Numai asa veti afla daca este parfumul-pereche al pielii dumneavoastra.
