Parintele Constantin Necula a fost impresionat de cazul unei mame, care a luptat in tacere cu o boala necrutatoare pentru ca fiica sa sa poata sa se concentreze asupra examenelor.
La scurt timp dupa aflarea rezultatelor, femeia s-a stins din viata. A zambit insa stiind ca fiica sa a luat 10 la limba romana.
„Daca ar sti ca scriu randurile acestea m-ar certa. Zambind. Cum reusea mereu sa-i puna la zambet pe toti. Stiu ca poate parea un pic exagerat. Parca m-am saturat sa tot aud despre examenul copiilor doar in cifre, ricoseuri jignitoare, procente. Examenul este despre viata. Si moarte. O mama. Mi-a spus, in urma cu doua luni, apoi doua saptamani si ceva, atunci cand starea sanatatii sale era tot mai grava, ca nu-si doreste decat sa prinda ziua in care fetita ei trece de examene si afla rezultatele. Sa nu o intristeze si sa-i abata gandul de la scoala, de la efortul orientat spre invatat. A strans din dinti. S-a ascuns in purtarea de grija a medicilor, asistentelor si sotului sau. A continuat sa o sustina cu toata inima ei. In rugaciunile ei. Simple ca un oftat fara sfarsit. A inteles de la inceput ca nu exista optimism sa vindece moartea. Ci doar sa vindece durerea celor doi copii ai sai. Sa le faca mai usoara despartirea.
Daca exista despartire usoara. M-a pus sa ma rog pentru copiii ei si ai celor internati cu ea. Indiferent de varsta. Nu a acceptat ca este invinsa nici o clipa si mereu a reluat gandul acesta: sa treaca fata examenul. Azi a trecut. Cu nota maxima la limba romana. A trecut si s-a bucurat. Doua ore. Apoi, tacuta si rupta de mult din timpul nostru, mama din povestea mea adevarata s-a stins. Sper din toata inima ca cei plecati au acces la vocile noastre din inimi si din rostiri. Cum sper ca, dincolo de valul de morfina care linisteste durerea, vocea bucuriei s-a auzit. Nu scriu pentru ele. Mama si fiica. Nici pentru sotul femeii si baiatul ei. Scriu pentru voi. Mame si tati, baieti si fetite. Chiar daca cei din urma va vreti mereu mai mari si mereu eliberati de noi. Scriu pentru profesorii vostri si pentru toate rotitele unui sistem de examinare. Examenul este despre noi. Despre oameni. Nu despre procente si note. Nu despre targeturi si clasificari nationale. Nu. Scoala nu este despre examenele in grila sau nu. Scoala este despre noi, oamenii. Despre suferinte si ratari, despre bucurii si minuni. Este despre vietile noastre care respira prin cei pe care-i iubim. Despre puterea de a invinge cifre si acomoda litere in pagina, despre iubirea care nu se lasa corupta de nimic”.
